Un document costisitor, lacunar şi dependent de factorul politic

Centura Sud şi Centrul Regional Intermodal, omise din Master Planul General de Transport

Constructie autostradaMaster Planul General de Transport al României, un document programatic conceput pentru 16 ani, care a costat peste nouă milioane de lei, omite să menţioneze numeroase proiecte de interes major. Pe lista absenţelor notabile se numără şi proiecte destinate să amelioreze infrastructura de transport a judeţului Timiş şi a Timişoarei. Printre acestea, obiectivele Centura Sud şi Centrul Regional Intermodal.

 

Elementele de analiză şi strategie, puse în umbră de factorul politic

Master Planul General de Transport al României pentru perioada 2014 – 2030 este un document strategic în care, cel puţin la nivel teoretic, sunt menţionate toate proiectele de infrastructură pe care România îşi propune să le realizeze în următorii 16 ani, cu finanţare din fonduri europene şi de la bugetul consolidat de stat.

Încredinţat spre elaborare, în baza unei licitaţii, societăţii cu capital spaniol AECOM Ingenieria SRL, deţinută de compania de inginerie Inocsa, parte a grupului american AECOM, documentul, pentru care autorităţile române au achitat 9,5 milioane de lei (fără TVA), în cadrul unui contract de asistenţă finanţat din fonduri europene nerambursabile şi de la bugetul de stat, a fost elaborat, la capătul a mai bine de doi ani de aşteptare.

Potrivit unor mai multor publicaţii online, compania spaniolă AECOM Ingenieria SRL ar fi reprezentată în România de către casa de avocatură Radu & Tărăcilă & Pădurari & Retevoescu, avându-l ca reprezentant, printre alţii, pe Mihai Costin Tărăcilă, fiul fostului ministru PSD Doru Ioan Tărăcilă. AECOM Ingenieria SRL a mai aplicat, potrivit aceloraşi surse, şi pentru elaborarea Master Planului Portului Constanţa şi pentru realizarea studiilor în vederea realizării infrastructurii de transport intermodal pentru pasageri şi marfă pentru Aeroportul Internaţional Cluj-Napoca, ambele proiecte fiind evaluate la aproximativ două milioane de euro fiecare.

Voci ale Opoziţiei acuză că o serie de obiective de interes major sunt omise din Master Plan, deşi au fost incluse iniţial.

Pe lista proiectelor Timişului admise spre testare sunt incluse autostrada Lugoj – Deva (cu un cost de execuţie estimat, la nivelul anului 2012, la 1136,3 milioane de euro) şi varianta de ocolire Timişoara Sud (cu un cost de execuţie estimat, la nivelul anului 2012, la 96,9 milioane de euro). Prevăzute în Scenariul de Referinţă pentru a fi realizate în 2020 se găsesc construirea unui terminal cargo pe Aeroportul Timişoara şi construirea unui terminal intermodal pe Aeroportul din Timişoara.

Pe lista proiectelor admise spre testare figurează şi autostrada Timişoara – Moraviţa, autostrada Lugoj – Craiova şi varianta de ocolire Timişoara Sud.

Deşi menţionate pe lista de proiecte admise spre testare, aceste obiective nu se regăsesc şi în varianta finală a Master Planului. Singurele referiri explicite la proiecte ce vizează Timişoara şi Timişul sunt cele în care este menţionată Sucursala Regională CFR Timişoara, cu o serie de lucrări de ameliorare a infrastructurii de transport feroviar şi a vitezei de rulare pe unele linii.

Situaţie care a stârnit îngrijorare şi a dat naştere la controverse. Şi acesta cu atât mai mult cu cât, potrivit unor informaţii vehiculate recent, ar rezulta că preţul deloc neglijabil achitat de Statul român pentru elaborarea acestui document programatic ce ar trebui să se întemeieze pe analize de oportunitate şi să contureze scenarii de sustenabilitate economică pare neînsemnat în raport cu importanţa şi presiunea exercitate de factorul politic.

Că lucrurile stau astfel a fost probat de insistenţa cu care premierul Victor Ponta a lansat în discuţie imperativul semnării unui pact naţional în domeniul transporturilor, dar şi declaraţiile recente ale unui ministru timişean din cabinetul Ponta IV, Sorin Grindeanu, potrivit căruia soarta Centurii Sud ar putea fi tranşată printr-o decizie consensuală de ordin exclusiv politic, în cadrul dezbaterii în Parlament a Master Planului.

De altfel, şi elaboratorii documentului admit prevalenţa factorului politic, consemnând că acesta „se bazează pe continuarea regimurilor de întreţinere existente, plus a oricăror angajamente de îmbunătăţire a transportului care au aprobarea politică”.

Referiri puţine şi inconsistente la proiectele Timişoarei şi ale Timişului

Ca obiective de infrastructură de interes major pentru judeţul Timiş şi pentru Timişoara sunt menţionate în Master Plan drumul expres Lugoj – Craiova, preconizat a fi finalizat în perioada 2021 – 2030, şi proiectul de extindere a terminalului de pasageri a Aeroportului Internaţional „Traian Vuia” Timişoara, structurat în două etape (una al cărei termen de finalizare este prevăzut a fi anul 2020, cealaltă, în 2025). Suma prevăzută, în valoare totală estimată de aproximativ 78,3 milioane euro, ar trebui să slujească şi la întocmirea unui studiu menit să decidă oportunitatea realizării unui terminal cargo pe Aeroportul Timişoara.

Este susţinută, de asemenea, necesitatea revigorării şi modernizării unor terminale intermodale, în acest moment inactive. Pe lista acestora este menţionat, alături de terminalul intermodal Iaşi (Socola) şi terminalul desemnat de elaboratorii studiului drept Timişoara (Semenic). Revitalizarea obiectivului menţionat ar face parte dintr-o serie de obiective operaţionale menite să contribuie la dezvoltarea unei reţele “open user” de terminale de marfă care să deservească regiunile cu cea mai mare cerere potenţială din România, precum şi oraşele şi pieţele mari ale UE din Bulgaria şi Ungaria.

Aşa se face că, după aprigele dispute purtate cu privire la posibilitatea de realizare a unui centru intermodal la Recaş şi, ulterior, la Remetea Mare, elaboratorii Master Planului par să dea câştig de cauză, dintr-o singură trăsătură de condei, unei a treia locaţii: o staţie de cale ferată situată la joncţiunea dintre teritoriile administrative ale Timişoarei şi ale Girocului, care dispune de patru linii de cale ferată, de două macarale pentru mutat containere şi de spaţii de depozitare întinse pe o suprafaţă totală de aproximativ 5.300 de metri pătraţi.

Strategia de dezvoltare a infrastructurii de transport, achitată şi apoi ignorată

Master Planul General de Transport al României a stârnit deja polemici, atât la nivel local, cât şi naţional, din pricina nemenţionării explicite a unor obiective apreciate a fi de interes major. Deşi ulterior au existat asigurări venite din partea unor oficiali din Ministerul Transporturilor potrivit cărora documentul va conţine şi alte proiecte, o confirmare oficială a ajustării Master Planului nu a venit încă. Şi aceasta în pofida angajamentelor în acest sens din timpul campaniei electorale ale prezidenţiabilului PSD Victor Ponta şi ale actualului ministru al Transporturilor, Ioan Rus.

Un singur element de noutate pare să fi devenit acum aspectul decisiv ce ar putea tranşa soarta Master Planului General de Transport: factorul politic. Potrivit declaraţiilor recente ale lui Victor Ponta, România are nevoie de semnarea unui pact naţional pe cel puţin zece ani în domeniul transporturilor, menit să garanteze continuitatea proiectelor naţionale de infrastructură. În plus, există şi voci din rândul apropiaţilor premierului care evocă implicarea decisivă a factorului politic în tranşarea soartei unor proiecte din domeniul infrastructurii. Recent, actualul ministru al Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, Sorin Grindeanu, a declarat explicit că soarta Centurii Sud a Timişoarei depinde numai de un viitor consens politic convenit în cadrul unei viitoare dezbateri din Parlament a Master Planului.

„Master Planul General de Transport, un plan de salvare a baronilor PSD”

Anca Boagiu portretSenatorul PNL Anca Boagiu, fost ministru al Transporturilor, a anunţat că PNL nu îşi va asuma Master Planul General în Transporturi, document pe care l-a catalogat a fi „planul de salvare politică şi financiară al lui Victor Ponta şi al baronilor locali ai PSD”. „După trei ani în care a pierdut finanţări de trei miliarde de euro, din cauza incompetenţei şi apetitului pentru contracte ilegale, Victor Viorel Ponta vrea acum asumare politică pe Master Planul în infrastructură. După trei ani de bătaie de joc la adresa tuturor românilor, Victor Viorel Ponta vrea acum pact politic pentru autostrăzi. Practic, Victor Viorel Ponta nu vrea nimic pentru România, pentru români. Vrea doar pentru el şi pentru baronii locali ai PSD cărora caută să le cumpere susţinerea politică personală. PNL nu îşi va asuma niciodată aşa-zisul plan, numit mincinos Master Planul General în Transporturi, care este, practic, planul de salvare politică şi financiară al lui Victor Viorel Ponta şi al baronilor locali ai PSD”, a consemnat pe pagina sa de internet fostul ministru al Transporturilor. Anca Boagiu îi recomandă premierului să finalizeze acele lucrări de infrastructură care au întârzieri de doi ani şi să respecte coridoarele care leagă România de Europa, pentru a nu risca să rateze accesarea de fonduri europene.

Cum îşi imaginează acest premier mincinos că ne vom asuma vreodată autostrăzile lui Liviu Dragnea sau ale prietenilor lui Dan Şova? Cum îşi imaginează Victor Viorel Ponta că vom gira autostrăzi fazate azi şi răzgândite mâine? Cum îşi imaginează Victor Viorel Ponta că vom gira vreodată autostrăzi mai scumpe decât Bechtel, contract pe care eu, în calitate de ministru al Transporturilor, l-am renegociat şi reziliat în 2012 şi pe care numitul Ponta îl ascunde de mai bine de doi ani? Cum îşi imaginează numitul Victor Viorel Ponta că va obţine finanţare europeană pe coridoare încadrate de Uniunea Europeană drept rute secundare?”, se întreabă Anca Boagiu.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Jurnalist Timpolis