Zavaidoc în anul iubirii este titlul celui mai recent roman al Doinei Ruşti. Nu este pură ficţiune, ci o reconstituire a unui fragment din interbelicul bucureştean, a unui singur an: 1923, avându-l, desigur, în prim-plan pe Zavaidoc, cel mai celebru lăutar al acelor timpuri. Pentru a scrie această carte, Doina Ruşti şi-a asumat un rol de detectiv interbelic şi, spune, fără să-şi dea seama, s-a trezit „urmărindu-l prin biblioteci și prin poduri prăfuite, scormonind prin arhive vechi, prin colecții particulare ori prin lăzi uitate demult”. Ceea ce a ieşit este o carte despre „pasiune, muzică și crimă în anul Constituției…

„Încerc să-mi imaginez, fără să reușesc, cum s-ar fi raportat astăzi europenii la comunism dacă n-ar fi existat Cartea neagră a comunismului, nu doar cu marile ei dezvăluiri și concluzii, ci și cu marile dezbateri pe care le-a declanșat pe întreg continentul. Gânditor de o neobișnuită rigoare și claritate a ideilor, istoric al comunismului de o profunzime mergând până la rădăcinile răului, Stéphane Courtois a fost inițiatorul, coordonatorul și editorul unei excepționale opere de sinteză, care a reușit să iasă dintre granițele științei și să pătrundă în conștiința epocii”, spunea, în urmă cu câţiva ani, Ana Blandiana despre acest monumental…

„Bătălia mea în această carte se dă între luminozitatea sensului ce așteaptă să fie scos la iveală și voita lui obscuritate. Între filozofia tandră și cea încruntat-academică. Și îmi fac iluzia că nimeni dotat cu o minte liberă de prejudecăți nu va declara că nu mă înțelege”, scrie Gabriel Liiceanu, în Cuvântul înainte al volumului Scrisoare către Dorothea. Breviar de idei îndrăgostite (Humanitas, 2024). Un volum în care sunt şi mici inserţii autobiografice, şi trimiteri bibliografice şi chei suplimentare de lectură pentru alte volume ale sale. Plecând de la aceste cuvinte încurajatoare pentru un profan într-ale filozofiei, am intrat în ceea…

De un timp, în România se face nu doar uz, ci abuz, de costumul popular românesc, confiscat ideologic de zona ultranaționalistă a politicii. La fel se întâmplă cu tradițiile, cu patriotismul, cu religia. Păstrarea identităţii naţionale, apărarea ei reprezintă, de asemenea, teme confiscate ideologic. „Ne fură UE tradiţiile, religia, familia” declamă propaganda politică populistă, ultranaţionalistă, antioccidentală. Și, totuși, nu pot coexista tradiţiile cu progresul, nu pot fi ele complementare? Aceasta este una dintre întrebările pe care i le-am adresat Cameliei Burghele, o voce autorizată a generației mai tinere de antropologi români, care studiază satul românesc cu mecanisme ştiinţifice și instrumente…

Când au decis să facă un memorial dintr-o fostă închisoare – din „închisoarea miniștrilor”, cum numeau localnicii Penitenciarul Sighet, locul unde comuniștii au ucis o mare parte a elitei politice, intelectuale, religioase, economice a României – Romulus Rusan și Ana Blandiana au vrut să arate cum tirania a exterminat, și nu doar la Sighet, ci şi în alte câteva sute de locuri de detenţie din ţară, sute de mii de oameni pentru a-şi conserva puterea prin represiune şi crimă. Și au reușit: Memorialul Victimelor Comunismului și Rezistenței de la Sighet, pe care l-au ctitorit, a devenit un muzeu „viu”, unde…