Primăria Timişoara a pus pe lista propunerilor de proiecte de hotărâri ce urmează a fi aprobate de Consiliul Local un act normativ ce prevede casarea unor mijloace fixe ale Regiei Autonome de Transport Timişoara, care are însă, “pe inventar”, potrivit Agenţiei pentru Protecţia Mediului Timişoara şi nişte cantităţi destul de mari de azbest, încorporat într-o serie de clădiri. Acest material, interzis în mai multe state europene şi considerat extrem de periculos nu mai poate fi folosit şi trebuie eliminat în condiţii speciale.

Casări aprobate de Consiliul Local

Pe lista actelor normative pentru şedinţa de plen a Consiliului Local, Primăria Timişoara a inclus şi un Proiect de hotărâre privind privind trecerea din domeniul public al municipiului Timişoara în domeniul privat al municipiului Timişoara, a unor mijloace fixe aflate în administrarea Regiei Autonome de Transport Timişoara, în vederea scoaterii din funcţiune, dezmembrării, casării si valorificării materialelor rezultate din dezmembrarea acestora.

Aceste obiective sunt cuprinse în evidenţa mijloacelor fixe ale Primăriei Municipiului Timişoara la o valoare totală de 461.130,51 lei.   

R.A.T.T. a  propus scoaterea din funcţiune a acestora mijloace fixe, deoarece, din cauza uzurii fizice acestea nu mai corespund din punct de  vedere funcţional.

De  asemenea  RATT  a propus  casarea  parţială, precizând că, prin  dezmembrare,  materialele  reutilizabile  se  vor  folosi  în  procesul  de  întreţinere  şi reparaţie a infrastructurii de transport, iar restul materialelor vor fi valorificate ca deşeuri de materiale. Veniturile care rezultă din valorificarea acestor active, după deducerea cheltuielilor cu dezmembrarea lor, se vor vărsa la bugetul local.     

Punctual, este vorba de o magazine de şef de garaj, o clădire administrativă, o garderobă, un grup social şi un atelier de recondiţionări de pe Calea Buziaşului, la numărul 2, şi un atelier de întreţinere şi revizie a tramvaielor, o clădire pentru turnătorie, o clădire pentru ventilator şi polizor, o construcţie pentru centrală termică, mai multe împrejmuiri şi conducte de alimentare cu apă şi de canalizare şi un coş de fum pentru centrala termică.

Cu azbestul pe inventar

Nu este foarte clar dacă în aceste mijloace fixe se găseşte încorporată şi o cantitate de azbest pe care Agenţia pentru Protecţia Mediului Timişoara susţine că R.A.T.T.o are “pe inventar” de ani buni.

Conform Agenţiei timişorene, o suprafaţă mare de azbest există “în custodia” R.A.T.T., unde există peste 1.500 de metri pătraţi de plăci de azbest încorporate în clădiri.

Termenul până la care aceste cantităţi de azbest vor fi îndepărtate este unul indefinit. Pentru că, după cum precizează şi Agenţia pentru Protecţia Mediului Timiş, “produsele care conţin azbest şi care au fost instalate sau se aflau în funcţiune înainte de data de 1 ianuarie 2005 pot fi utilizate până la încheierea ciclului de viaţă al acestora.”

“Noi nu am mai avut sesizări legate de utilizarea azbestului în construcţii. Numai că acest material poate fi menţinut, potrivit legii, pentru toată durata de utilizare în clădirile în care a fost încorporat”, ne-a declarat comisarul Gărzii de Mediu din Timiş, Mariana Lorinczi. 

Încă de prin anii ‘80, când s-au dovedit efectele dezastruoase asupra sănătăţii ale utilizării azbestului în construcţii, statele vest-europene au interzis folosirea sa şi au făcut planuri pentru înlocuirea treptată a acestui material din construcţiile deja finalizate. În România, însă, nu se derulează programe de educaţie sau de informare pe această temă şi nu se sprijină financiar înlocuirea învelitorilor de azbociment de pe miile de case din localităţi.

Pe plan naţional, vânzarea şi utilizarea azbestului nu a fost interzisă cu desăvârşire, legislaţia în domeniu, concepută abia prin 2003, lăsând destule portiţe de scăpare. În prezent, precizează Agenţia pentru Protecţia Mediului Timiş, “titularii activităţilor care implică prezenţa azbestului sunt obligaţi să ia măsuri pentru a se asigura că activităţile care implică lucrări cu produse ce conţin azbest nu reprezintă o sursă semnificativă de poluare a mediului cu fibre sau praf de azbest, pentru a se asigura că demolarea clădirilor, a structurilor şi instalaţiilor care conţin azbest şi îndepărtarea azbestului sau a materialelor care conţin azbest nu conduc la o poluare semnificativă a mediului cu azbest.”