Recenta dezbatere publică prilejuită de discutarea proiectului de finanţare a persoanelor fizice proprietari de clădiri istorice sau aflate în sit, din cartierele Cetate, Iosefin şi Fabric, a ridicat şi o nedumerire legată de absenţa Casei Mühle de pe această listă. Societatea civilă lansează un apel către reprezentanţii Primăriei Timişoara, solicitându-le să amplifice controalele asupra celor care distrug patrimoniul istoric urban şi să îi urmărească pe aceia care lasă imobilele să se degradeze.

Societatea civilă cere chemarea în justiţie a celor care distrug patrimoniul Timişoarei

Istoria Casei Mühle, dar şi a altor imobile din patrimoniul oraşului a constituit în repetate rânduri în ultimul an subiect de îngrijorare semnalat ca atare de către reprezentanţii socie­tăţii civile. Prin cel mai recent apel de acest gen – semnat de reprezentanţii Societăţii „Timi­şoara”, ai Asociaţiei Culturale Ariergarda, ai Comitetului Civic pentru Apărarea Patrimoniului Timişoarei, dar şi de către pro­fesorul universitar Marcel Tol­cea, scriitorii Petru Ilieşiu,  Daniela Raţiu şi Adela Drago­mir şi de managerul Festivalu­lui Internaţional de Jazz Gă­râ­na, Marius Giura – repre­zen­tanţilor Primăriei Timişoara li se solicită să amplifice con­troa­lele asupra celor care distrug patrimoniul istoric urban şi să îi urmărească pe aceia care lasă imobilele să se degradeze. Au fost date ca exemple Casa Müh­le, Abatorul, dar şi imobilul is­toric de pe strada Eugeniu de Savoya nr. 16, colţ cu Emanoil Un­gureanu, ajuns o groapă imun­dă care slu­ţeşte perimetrul ce­tăţii. Sem­natarii apelului le cer autorită­ţilor locale să-i cheme în Justiţie pe autorii acestor fărădelegi patrimoniale.

Recent, Primăria a anun­ţat că va pune în aplicare un pro­iect de finanţare destinat persoa­nelor fizice pro­prietare ale unor clădiri istori­ce. Interesant, dar Casa Mühle nu se află pe lista potenţialilor beneficiari ai pre­ve­derilor aces­tui proiect. La dez­baterea publi­că organizată de Primăria Timi­şoara, la fina­lul săptămânii tre­cute, liderul F.C. Timiş, Andrei Văcaru, a întrebat reprezen­tanţii Munici­palităţii de ce a­ceastă clădire nu este inclusă în respectivul plan? Reprezentanţi ai Primă­riei au invocat situaţia particu­lară a construcţiei şi procesul existent între Primărie şi ac­tualii proprietari.

Vicepri­ma­rul P.S.D. Tra­ian Stoia confirmă aspectul. Acesta mai spune că proprie­ta­rii imobilului au obligaţia de a-l proteja şi de a-l readuce a forma iniţială, existând în acest sens o decizie a instanţelor, care a fost atacată.

Situaţie scăpată de sub control

Povestea Casei Mühle, care a aparţinut grădinarului impe­rial Wilhelm Mühle, a intrat în atenţia timişorenilor în urmă cu mai bine de un an şi jumătate, adică în perioada premergătoa­re campaniei electorale pentru alegerile locale. Imobilul, intrat acum mai bine de zece ani în posesia unei familii de etnie romă, care a solicitat Primăriei aprobări pentru a exe­cuta o serie de lucrări la faţada clădi­rii, a ajuns o ruină. În cam­panie, actualul edil a promis so­luţio­narea situaţiei, prin măsuri menite să elucideze dacă au fost sau nu respectate toate preve­derile în materie de urbanism. Ulterior, s-au aplicat amenzi de către Poliţia Locală şi de către Inspectoratul Teritorial de Con­strucţii Timiş şi s-a discutat chiar şi despre elaborarea unui pro­iect tehnologic vizând refa­ce­rea şi reabilitarea imobilului şi care prevedea respectarea spe­cificului acestuia.

Apoi, tăcere, până în primă­vara acestui an, când subiectul a fost din nou adus în discuţie, la vizita ministrului Culturii, Da­niel Barbu, la Timişoara. Dem­nitarul şi-a oferit atunci susţi­nerea pentru exproprierea imo­bilului, dar a solicitat so­cietăţii civile timişorene să se implice în elaborarea unui pro­iect prin care să propună in­clusiv soluţii concrete referi­toare la destinaţia imobilului după expropriere. Timişoreanul Corneliu Vaida, exponent al societăţii civile de la nivel local, a făcut apel la Asociaţia Studen­ţilor de la Facultatea de Arhitec­tură pentru elaborarea unor proiecte centrate pe realizarea unei Case Memoriale Wilhelm Mühle sau a unui Muzeu al Ro­zelor. Apel rămas, însă, fără niciun rezultat.

Nici proiectul vizând cum­părarea imobilului de către Pri­măria Timişoara nu a avut sorţi de izbândă, fiind respins cu ma­joritate de voturi în Consiliul Local, prin voturile ex­primate de consilierii P.D.L., P.P.-D.D. şi P.C., care s-au opus atât sumei solicitate de actualii proprietari, care depăşea două milioane de euro, cât şi angajă­rii unor ne­gocieri vizând achiziţio­narea imobilului, pe motiv că ast­fel s-ar crea precedente ce ar pu­tea fi invocate în situaţii simi­lare ale unor alte imobile de pa­trimoniu. Singurele veşti relativ bune se leagă de expirarea au­to­rizaţiei de lucrări eliberată de Primărie şi de ordonanţa pre­şe­dinţială obţinută de Municipali­tate, în mai, prin care proprie­tarii sunt obligaţi să ia mă­suri pentru protejarea clădi­rii. Tar­div, însă, câtă vreme din clădi­rea de altădată au mai rămas în picioa­re doar zidurile.