Din cauza deficienţelor sistemului de sănătate, în România cancerul a ajuns să aibă cea mai mare rată a mortalităţii din ţările europene, avertizează Colegiul Medicilor din România. Numărul insuficient de medici, penuriile de finanţare, politicile neinspirate din domeniul sanitar sunt doar câţiva dintre factorii care contribuie la această concluzie care nu face cinste sistemului medical din România. Timişul continuă să rămână unul dintre judeţele cu cea mai mare incidenţă a cancerului, iar Institutul Regional de Oncologie, promis de ani buni, rămâne tot la stadiul de proiect, la Timişoara.

Statistici îngrijorătoare

“Descentralizarea s-a concentrat pe bolile acute şi pe urgenţe. Fiecare bolnav cronic are câte unul sau două episoade acute sau de urgenţă în cinci ani  Am pus la punct sistemul de urgenţă, ceea ce este foarte bine, pentru că stabilizăm bolnavul. Dar ce facem apoi cu pacientul cronic?”

Vasile Astărăstoae, preşedinte al Colegiului Medicilor din România

Potrivit unor informaţii făcute publice, zilele acestea, de către Colegiul Medicilor din România, incidenţa cazurilor de cancer în România este cea mai mică din Europa, însă mortalitatea este cea mai mare, din cauza sistemului care s-a concentrat pe tratamentul bolilor acute şi al urgenţelor şi mai puţin pe bolile cronice. “Avem un sistem sanitar fragmentat. Descentralizarea s-a concentrat pe bolile acute şi pe urgenţe. Fiecare bolnav cronic are câte unul sau două episoade acute sau de urgenţă în cinci ani  Am pus la punct sistemul de urgenţă, ceea ce este foarte bine, pentru că stabilizăm bolnavul. Dar ce facem apoi cu pacientul cronic?”, spune preşedintele Colegiului Medicilor din România, dr. Vasile Astărăstoae.

Din acest motiv, România are mortalitatea prin cancer cea mai mare din Europa, în timp ce incidenţa bolii oncologice este cea mai mică.“Este un paradox ca în România să avem cea mai mică incidenţă a cancerului, dar cea mai mare mortalitate prin aceeaşi boală, dovadă că sistemul de depistare precoce nu funcţionează. Mortalitatea prin cancer de col este de trei ori mai mare decât în Europa, iar cea de cancer de sân este mai mare de 3,5 ori”, precizează Vasile Astărăstoae.

Potrivit preşedintelui C.M.R., bolile cronice sunt principala problemă de sănătate publică, iar incidenţa lor este în continuă creştere. “Povara bolilor cronice cade preponderent asupra regiunilor sărace în resurse şi asupra persoanelor cu statut socio-economic scăzut”, mai spune preşedintele C.M.R., arătând că aceşti bolnavi au nevoie de terapie continuă, cu o echipă multidisciplinară, informaţii şi susţinere pentru autoîngrijire, monitorizare sistematică şi evaluare individualizată în raport cu severitatea clinică. De asemenea, Vasile Astărăstoae a precizat că în România resursele sunt alocate inechitabil, în funcţie de paturile de spital, ceea ce crează inechitate în tratarea bolnavilor.

Timişul rămâne unul dintre judeţele cu o incidenţă crescută a cazurilor de cancer

“Avem în Timiş o creştere lentă, dar continuă a cazurilor de cancer. Incidenţa cea mai mare e cea a cancerului bronho-pulmonar, fiind vorba de fumătorii din anii '90”.

Dr. Şerban Negru, preşedinte al Asociaţiei OncoHelp Timişoara

Timişul rămâne unul dintre judeţele cu o incidenţă crescută a cazurilor de cancer, raportată la zona de vest, dar şi nivel naţional. Aici apar anual peste 2.200 de cazuri noi de cancer, incidenţa anuală fiind de 335 de cazuri noi la 100.000 de locuitori. Tot în Timiş se înregistrează cea mai mare prevalenţă a cancerului din zona de vest – 25 la mia de locuitori, faţă de 24, în Caraş-Severin, 23, în Arad sau 17, în Hunedoara. De asemenea, Timişul este pe locul doi în regiunea Vest ca mortalitate cauzată de cancer. Aradul e primul loc, cu 245 de decese la 100.000 de locuitori, urmat de Timiş, cu 240 de decese la 100.000 de locuitori, Caraş-Severin, cu 239 de decese, şi Hunedoara, cu 218 decese.

În momentul de faţă, numărul bolnavilor de cancer înregistraţi în Timiş a ajuns la 13.413. În plus, medicul oncolog Şerban Negru, preşedintele Asociaţiei OncoHelp Timişoara, spune că tendinţa de creştere nu pare să se stabilizeze. “Avem în Timiş o creştere lentă, dar continuă a cazurilor de cancer. Incidenţa cea mai mare e cea a cancerului bronho-pulmonar, fiind vorba de fumătorii din anii '90”.

În plus, marile spitale din vestul ţării, în care sunt trataţi bolnavii de cancer, se confruntă cu o criză de medici fără precedent. În judeţele Mehedinţi, Caraş-Severin şi Hunedoara mai există doar câte un singur oncolog, astfel că medicilor le este imposibil să se ocupe de toţi bolnavii care suferă de cancer. Din cauza salariilor mici, mulţi au optat pentru plecarea peste hotare. Astfel că mulţi dintre bolnavii de cancer din judeţele învecinate vin să se trateze la Clinica de Oncologie din cadrul Spitalului Municipal din Timişoara, unde profesează şapte medici.

Institutul Oncologic, tot la stadiul de proiect

În aceste condiţii, Timişul ar avea nevoie de realizarea cât mai rapidă a Institutului Regional de Oncologie, promis de mai bine de şase ani, şi care rămâne tot la stadiul de proiect.

De-a lungul timpului, TIMPOLIS a tras mai multe semnale de alarmă cu privire la situaţia legată de blocajul investiţiei, cauzată de întârzierea transferului imobilului, unde se dorea realizarea Institutului, de la Primăria Timişoara la D.S.P. Timiş. Această tărăgănare a procesului de predare-primire a imobilului a fost cauzată de neînţelegeri instituţionale, legate de materiale de construcţie în valoare de 300.000 de euro, dispărute din imobil, în condiţiile în care niciuna dintre instituţiile implicate în transfer nu a vrut să-şi asume lipsa de inventar.

Abia în noiembrie 2011 a fost semnat protocolul pentru transferul clădirii viitorului Institut Oncologic de la Primărie la D.S.P. Timiş. Era însă prea târziu, Ministerul Sănătăţii cerând restituirea sumei de 1.000.000 de lei, acordate în 2011 pentru elaborarea documentaţiilor tehnico-economice pentru acest obiectiv de investiţie. Banii au fost realocaţi în 2012, şi de această dată au fost utilizaţi, reuşindu-se realizarea documentaţiei preliminare, necesare începerii investiţiei propriu-zise.

După care a urmat… un an de pauză. Dacă 2014 va fi al doilea an de pauză, banii daţi de Ministerul Sănătăţii pentru realizarea documentaţiei ar putea să fie pierduţi, pentru că studiul de fezabilitate întocmit nu va mai avea corespondent în realitate, ţinând cont de faptul că, fără măsuri minime de protecţie, clădirea de pe Cala Torontalului se degradează de la an la an.

Atât de preocupat a fost Ministerul Sănătăţii de problema construcţiei Institutului Regional de Oncologie, încât nici nu s-a sinchisit să răspundă interpelărilor parlamentare făcute anul trecut. Astfel, după ce a ignorat complet două interpelări pe această temă, din iunie şi septembrie 2013, abia în acest an, în ianuarie, ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a răspuns unei a treia interpelări pe această temă. Răspunsul pe care l-a dat nu a lămurit, însă, mare lucru. Ministerul Sănătăţii  susţine că „se va putea cuprinde în programele de investiţii anuale ale Ministerului Sănătăţii obiectivul de investiţii Institutul Regional de Oncologie Timişoara, dar numai în condiţiile în care finanţarea poate fi asigurată integral, în limitele de cheltuieli stabilite sau strategiei fiscal-bugetare aprobate potrivit Legii responsabilităţii fiscal-bugetare”.

Cum, însă, în ultimii ani, Timişul a fost cvasi-absent din lista de investiţii finanţate de Guvern, este clar că demararea propriu-zisă a acestei investiţii nu va fi realizată în viitorul apropiat.

„Am depus un amendament la Legea bugetului de stat pentru anul 2014, prin care solicitam majorarea sumelor de echilibrare cu suma de 495.000.000 de lei pentru finanţarea unor lucrări de investiţii a construcţiei Spitalului de Calea Torontalului – Institutul Regional de Oncologie Timişoara, construcţie care se degradează pe zi ce trece. Amendamentul a fost respins în comisia de specialitate, cât şi în plenul reunit de majoritatea U.S.L.”, declara, în urmă cu ceva timp, deputatul Cornel Sămărtinean, care a realizat mai multe interpelări pe această temă.

Totuşi, Ministerul Sănătăţii a găsit, anul trecut, resursele necesare pentru o astfel de investiţie la Iaşi, arătând că Institutul Oncologic de acolo este prioritatea zero şi precizând că pentru finalizarea şi punerea lui în funcţiune a prevăzut 17,9 milioane de lei. Faptul că Ministerul Sănătăţii a considerat Iaşiul ca prioritate este ciudat, din perspectiva numărului de bolnavi de cancer aflaţi în evidenţe. Conform Ministerului Sănătăţii, dacă la Iaşi sunt în evidenţe 9.537 de bolnavi de cancer, în Timiş, în momentul de faţă, sunt înregistraţi peste 13.000 de bolnavi de cancer.

“Nu ştiu dacă va fi demarată construcţia Institutului Regional de Oncologie de la Timişoara, şi nici nu cred că Ministerul Sănătăţii va realiza o asemenea investiţie în viitorul apropiat. S-a vorbit inclusiv de o variantă de parteneriat public-privat, însă deocamdată e greu de spus ce s-ar putea concretiza în acest sens. Este bine că la Timişoara există măcar o alternativă privată corespunzătoare, prin Asociaţia şi Centrul de Oncologie Oncohelp, a medicului Şerban Negru. Este o variantă net superioară asistenţei medicale care poate fi asigurată de către stat bolnavilor de cancer”, spune  prof. dr. Virgil Păunescu, consilier prezidenţial la Departamentul de Sănătate Publică.