Căminele de bătrâni, uitate de Guvern

Consiliul Judeţean Timiş trebuie să aloce bani pentru ca instituţiile de ocrotire a vârstnicilor să poate funcţiona în continuare

O mostră de descentralizare în cel mai pur stil românesc şi un posibil indiciu a ceea ce ne aşteaptă în perioada următoare este felul în care Guvernul a înţeles să scape de răspunderea finanţării căminelor de bătrâni, pasând problema pe umerii autorităţilor locale. Aşa se face că, acum, pe sfârşit de an, Consiliul Judeţean Timiş este nevoit să majoreze sumele alocate iniţial pentru ca unităţi precum Căminul de bătrâni din Lugoj să poate funcţiona mai departe în condiţii normale.

 

Suplimentare de buget, pe sfârşit de an

Azil batraniPrintre ultimele proiecte de hotă­râre care vor fi aprobate de Consiliul Judeţean Timiş în acest an se numără şi unul care prevede încheierea unui Act adiţional la Contractul de asociere realizat în acest an pentru finanţarea de către Consiliul Judeţean a Cămi­nului pentru persoane vârstnice Com­loşu Mare. Primăria Comloşu Mare, în subordinea căreia se află, nu poate acoperi toate costurile de finanţare, mai ales în condiţiile în care, la ultima rectificare bugetară, Primăriile din Ti­miş au primit sume cuprinse între 5.000 şi 12.000 de lei. Aşa se face că în acest an, pentru a nu se ajunge la si­tuaţia extrem de ciudată a închiderii unor cămine de bătrâni, C.J. Timiş a tre­buit să preia cofinanţarea Căminu­lui de bătrâni Comloş. Prin acest con­tract, impus cu ordin de la Guvern, ca­re s-a spălat pe mâini elegant de pro­blema cofinanţării căminelor de bă­trâni, Timişul şi comuna Comloşu Mare s-au obligat să finanţeze activitatea Căminului pentru persoane vârstnice. C.J. Timiş a acordat iniţial un milion de lei, după care, printr-o adresă a con­ducerii Căminului pentru bătrâni Com­loşu Mare, i s-a solicitat suplimentarea transferurilor alocate cu suma de 200.000 de lei. Pentru că, spune C.J. Timiş, „din veniturile Comunei Comlo­şu Mare nu pot fi alocate sume supli­mentare, nefiind prevăzute în contrac­tul de asociere” şi, de altfel, ştiind foarte bine ce sume a alocat în acest an acestei Primării, administraţia jude­ţeană a făcut un proiect de hotărâre care vizează suplimentarea contribuţiei la finanţarea Căminului de bătrâni Com­loşu Mare. Ar fi fost culmea ca ad­minis­traţia judeţeană să refuze acor­darea acestei suplimentări, în condiţiile în ca­re a majorat în repetate rânduri, cu su­me considerabile, bugetul alocat pentru echipa de fotbal A.C.S. Poli, de pildă.

Este foarte interesantă însă argu­mentarea C.J. Timiş, care a face o ana­liză a contextului actual, care spune destul de multe despre ce înseamnă actuala „guvernare cu aplecare spre latura socială”. Suplimentarea este motivată prin „creşterea alarmantă a pre­ţurilor la alimentele de bază precum şi la întreţinere (energie, electrică, căl­dură, întreţinerea clădirilor etc.), achi­ziţionarea de medicamente pentru asistaţi (toţi asistaţii fiind suferinzi de boli cronice), achiziţionarea  de ali­men­te (norma de hrană fiind de 8,30 de lei pe zi de asistat), achiziţionarea de combustibil solid pentru centrala ter­mică din dotare(în prag de iarnă), pre­cum şi achiziţionarea  unor materiale pentru întreţinere şi funcţionare.”

„E un dezastru, din punct de vedere al finanţării. Iar la rectificarea bugetară, în loc să se dea bani asistenţei sociale, i s-au luat fonduri, şi au fost direcţionate spre alte domenii. Aşa înţelege actualul Guvern că trebuie să trateze segmentul asistenţei sociale”.

Adrian Marcu, liderul Federaţiei Sindicale Pro Asistenţă Socială Timiş

În mod normal, nu C.J. Timiş, nici Primăria Comloş, ci Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, după cum îi spune şi numele, ar fi trebuit să fie principalul finanţator al căminelor de bătrâni din judeţ.

Adrian Marcu, liderul Federaţiei Sindicale Pro Asistenţă Socială Timiş, spune însă că în sistemul de asistenţă socială s-a ajuns la un grad de subfi­nanţare cronică, acutizată după recen­tele rectificări bugetare. „E un dezas­tru, din punct de vedere al finanţării. Iar la rectificarea bugetară, în loc să se dea bani asistenţei sociale, i s-au luat fonduri, şi au fost direcţionate spre alte domenii. Aşa înţelege actualul Guvern că trebuie să trateze segmen­tul asistenţei sociale”, spune liderul sindical.

Descentralizare originală 

La începutul acestui an, consilierii judeţeni au votat un proiect de hotărâ­re prin care se parafa o asociere între C.J. Timiş şi Consiliile Locale Jimbolia şi Comloşu Mare, în vederea finanţării căminelor pentru persoane vârstnice din cele două localităţi.

Potrivit Legii privind asistenţa so­cială a persoanelor vârstnice, Primării­le au obligaţia organizării serviciilor de îngrijire temporară şi permanentă a persoanelor vârstnice. De aceea, în Jimbolia şi Comloşu Mare cele două in­stituţii sunt organizate şi funcţionează în subordinea Primăriilor. Doar că a­cestea au dificultăţi tot mai mari lega­te de asigurarea fondurilor.

Reprezentanţii C.J. Timiş spun că finanţarea activităţii acestor cămine nu poate fi asigurată de Consiliile Locale, motiv pentru care, în ultimii ani, s-a încercat identificarea altor variante de finanţare. Astfel, începând cu anul 2009, s-a revenit la dispoziţiile unei legi mai vechi, din 2006, privind finanţele publice locale, potrivit căreia reparti­zarea sumelor pentru echilibrarea bu­getelor locale se face de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice. Aceasta în condiţiile în care nu mai exista po­sibilitatea repartizării unor sume su­plimentare către Consiliile Locale Jimbolia şi Comloşu Mare, rămânând ca deficitul de finanţare pentru cămine să fie acoperit, cel puţin pentru 2009, din bugetul judeţului, prin întocmirea unor contracte de asociere atât cu Con­siliile Locale respective, cât şi cu cele două cămine pentru persoane vârst­nice. Această situaţie, spun reprezen­tanţii C.J. Timiş, s-a repetat şi în 2010, 2011 şi 2012, întocmindu-se în fiecare an acte adiţionale la contractul de asociere din 2009.

Situaţia nu e foarte clară nici acum şi e una tipic românească, pentru că şi în atribuţiile Consiliilor Locale, cât şi în cele ale administraţiei judeţene sunt prevăzute competenţe în domeniul protecţiei persoanelor vârstnice, iar legislaţia prevede posibilitatea finan­ţării unor cheltuieli privind asistenţa acordată persoanelor în vârstă, şi de la bugetele locale şi de la bugetele proprii ale judeţelor.               

Însă, pentru că nici C.J. Timiş, nici Consiliile Locale nu au stat bine cu bugetul în acest an, s-a propus o soluţie de compromis, respectiv împărţirea responsabilităţii finanţării. În acest sens, s-a cerut o estimare a bugetelor necesare pentru funcţionarea celor două cămine, pentru acest an, şi s-a estimat că e nevoie de 1,55 de milioane de lei pentru Căminul Comloşu Mare şi 1,6 milioane de lei, pentru cel din Jimbolia. Aşa se face că, la începutul anului, administraţia judeţeană stabilea că va sprijini prin cofinanţare cele două cămine cu un milion de lei, la Comloşu Mare, şi 800.000 de lei, la Jimbolia. Între timp însă, aceste sume s-au dovedit a fi insuficiente.

Pentru ce au fost desfiinţate 67 de spitale?

Hol ATI Spital Judetean TimisoaraÎn aceste condiţii, în care Statul îşi arată, la nivel de Guvern şi Minis­te­re, lipsa de preocupare pentru cămine­le de bătrâni din ţară, a devenit evi­dent că planul de desfiinţare a 67 de spitale din ţară, pus în practică de Ministerul Sănătăţii în 2011, sub pretextul că Statul doreşte înfiinţarea de cămine de bătrâni în aceste unităţi, era în mod evident bazat pe o argumentaţie falsă. Încă din momentul luării acelei decizii, sindicatele din Sănătate au exclus a­ceastă variantă, susţinând că demer­sul de transformare este doar un bluf, pentru că majoritatea spitalelor des­fiinţate nu au infrastructura, poziţiona­rea şi dotările necesare pentru a în­truni minimele standarde necesare pentru a fi autorizate şi a funcţiona ca unităţi de îngrijire pentru vârstnici.

De altfel, reprezentanţii Ministe­ru­lui Muncii, căruia i-au fost pasate în prima fază spitalele desfiinţate, au verificat aceste unităţi spitaliceşti şi au anunţat că o bună parte dintre ele nu vor deveni niciodată cămine de bătrâni, pentru că ar fi nevoie de investiţii uria­şe pentru a le transforma în aşa fel încât să întrunească standardele im­puse pe plan european, legate de îngri­jirea vârstnicilor.

În acest moment, potrivit conta­bilizării făcute de Ministerul Muncii, doar cinci din cele 67 de spitale pot funcţiona ca şi cămine de bătrâni. Nici unul nu este, însă, din Timiş. De altfel, Timişul, unde au fost desfiinţate două spitale – Centrul de Sănătate Buziaş şi Spitalul Ciacova –, nici măcar nu se regăseşte pe lista de solicitanţi de finanţare pentru Programul naţional “Dezvoltarea reţelei naţionale de cămine pentru persoanele vârstnice”, unde s-au înscris până în prezent 22 de spitale, din 15 judeţe.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Jurnalist Timpolis, bogdan.piticariu@timpolis.ro