Bunul-simţ al PNL, în grevă japoneză

Melania-CInceaS-ar putea spune că nu parlamentarii liberali sunt în grevă japoneză, acum, ci bunul-simţ al unor factori de decizie din PNL, cei cu fibră USL, este în grevă japoneză. Şi asta, de mult timp şi, se pare, pe termen nedefinit.

 

Suntem în 6 octombrie, iar parlamentarii Opoziţiei şi cei ai Puterii încă nu au căzut de acord asupra legii votului prin corespondenţă. Avem un proiect legislativ în fază incertă – adoptat tacit de Senat, în 22 aprilie, dar blocat, după aceea, la Comisia Comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale. Şi avem parlamentari, la faza de învinuiri publice aduse reciproc. Asta, în condiţiile în care, dacă până la 31 octombrie această lege nu va fi adoptată, conform Curţii Constituţionale şi în acord cu recomandările Comisiei de la Veneţia nu va putea fi aplicabilă la următoarele alegeri. Şi, după toate indiciile, aici se va ajunge. Şi nu este exclus ca aici să se fi dorit să se ajungă.

Greva japoneză pe care PNL, invocând boicotul PSD, le-a impus-o acum parlamentarilor proprii, până la votarea legii votului prin corespondenţă, şi certurile publice cu PSD-ul mi se par inutile şi de o hilaritate tristă. De ce?

Pentru că, de luni de zile, după moţiunea PNL din luna mai, nu a mai scos nimeni niciun cuvânt despre tertipurile marca PSD, de tergiversare a acestei legi. Nici despre ignorarea scrisorii deschise pe care 13 asociaţii ale românilor din Diaspora i-au adresat-o lui Victor Ponta şi lui Valeriu Zgonea, solicitându-le să adopte legea şi să le ceară scuze românilor din străinătate, pentru umilinţa pe care au îndurat-o, în noiembrie 2014.

Pentru că, de luni de zile, cât PNL l-a avut pe Mihai Voicu şef al Comisiei de Cod Electoral, nu a protestat, cu sau fără banderole albe, dacă a văzut că PSD îi pune piedici făţişe – asta, ca să fi ştiut poporul că el, PNL, se ţine de promisiunea făcută după prezidenţiale, că îşi respectă electoratul care i-a propulsat candidatul la Cotroceni şi că vrea intrarea în normalitate. Şi nici nu a sprijinit mitingul societăţii civile care, în august, cerând adoptarea urgentă a legii votului prin corespondenţă, a reuşit să mobilizeze în stradă doar câţiva zeci de protestatari. Miile de membri şi susţinători ai PNL nu au fost scoşi în stradă, deşi puteau da greutate protestului şi se putea pune, astfel, presiune publică pe parlamentarii social-democraţi.

Ce concluzii se pot trage acum, ajuns în momentul în care riscăm să avem un nou ciclu electoral fără o lege a votului prin corespondenţă?

1. Că, de fapt, deciziile grele în PNL, le ia aripa USL a PNL, care face jocurile PSD. Partid cu nu foarte mulţi susţinători printre românii plecaţi din ţară şi, deci, neinteresat ca Diaspora – unde se află aproape patru milioane de români – să ajungă în număr cât mai mare la urnele de vot. Dovadă stă, pe de o parte, faptul că, la alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014, mii de români din Diaspora au fost împiedicaţi realmente de oamenii Guvernului PSD al României să-şi exercite dreptul la vot, imaginile şi înregistrările cu acele cozi ale umilinţei stând mărturie în acest sens. Ceea ce a atras şi un dosar penal, momentan in rem, preluat de DNA de la Parchetul General, în care sunt cercetate fapte de abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu şi împiedicarea exercitării drepturilor electorale, toate, privind modul de desfăşurare a scrutinului din noiembrie 2014. Iar pe de altă parte, dovadă stă rezultatul votului de atunci: în primul tur de scrutin, candidatul ACL, Klaus Iohannis, obţinuse 46% din voturi, iar cel al PSD, Victor Ponta, 16%, iar în al doilea tur, candidatul ACL, 89%, iar cel al PSD, 11%.

2. Că oameni din PNL îl sabotează pe dl Klaus Iohannis, ajuns preşedinte al României, şi cu voturile Diasporei. Care i-a invitat pe liderii partidelor politice la consultări pe tema legii electorale, în decembrie 2014, dar şi anul acesta, în ianuarie, în aprilie, în mai, care promitea public că va urmări cu atenţie soluţia legislativă pentru a asigura votul românilor din diaspora şi care, la finalul lunii mai, declara: „(…) adoptarea unei legi care să ofere posibilitatea exprimării dreptului la vot de către toţi cetăţenii din afara graniţelor rămâne o prioritate. Este nu doar o obligaţie constituţională a clasei politice de a găsi rapid o soluţie la această problemă, dar mai ales dovada minimului respect pentru cetăţenii noştru aflaţi în străinătate.”

În calendarul stabilit în urma consultărilor cu partidele parlamentare, legile privind reforma electorală urmau să fie adoptate până în vară, la sfârşitul sesiunii parlamentare, în iunie. Atitudinea PSD era previzibilă. „Nu o fac, pentru că Ponta se răzbună pe Diaspora. Nu o fac, pentru că ştiu că în veci Diaspora nu va vota PSD”, spunea, acum câteva zile, despre liderii social-democraţi, prim-vicepreşedintele PNL, Cătălin Predoiu. Dar PNL pe cine şi de ce se răzbună, trecând sub tăcere, atâtea luni, atitudinea PSD? O vară întreagă, trebuia să o fi ţinut în proteste de stradă, dacă vedea că nu există cale de dialog cu social-democraţii. Nu pentru că le-ar fi zdruncinat puţin conştiinţa, dar măcar pentru ca o ţară întreagă şi toată Diaspora să fi avut confirmarea boicotului din partea lor. Dar aşa, după luni de tăcere, greva japoneză la care a recurs PNL nu rezolvă nimic. Şi s-ar putea spune că nu parlamentarii liberali sunt în grevă japoneză, ci bunul-simţ al unor factori de decizie din PNL, cei cu fibră USL, este în grevă japoneză. Şi asta, de mult timp şi, se pare, pe termen nedefinit.

 

Citeşte şi:

Titus Corlăţean, protejat şi protector

O demisie la umbra Codului Penal

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS