Bugetele instanţelor rămân la Ministerul Justiţiei

Ele urmau să fie gestionate, din 2014, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Bugetele Curţilor de Apel, ale Tribunalelor şi ale Judecătoriilor, care trebuiau să fie preluate în gestionare începând din 2014 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, vor rămâne în gestionarea Ministerului Justiţiei. Pe motiv că această instanţă nu dispune de capacitatea administrativă de preluare a acestora.

 

Decizie prin ordonanţă de urgenţă: ministerul îşi păstrează atribuţiile

instantaPotrivit articolului 136 din Legea 304/2004, privind organizarea judicia­ră, începând cu data de 1 ianuarie 2008, atribuţiile Ministerului Justiţiei referi­toare la gestionarea bugetului Curţilor de Apel, al Tribunalelor, al Tribunalelor specializate şi al Judecătoriilor vor fi preluate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Termenul prevăzut la articolul 136 din Legea 304/2004 a fost prorogat succesiv prin mai multe acte normati­ve, ultima fiind realizată prin articolul II din O.U.G. nr. 81/2012, până la data de 1 ianuarie 2014. Prorogarea succe­sivă a fost justificată prin faptul că nu au fost îndeplinite condiţiile pentru ca această instanţă să poată prelua atri­buţia legată de gestionarea bugetelor tuturor instanţelor judecătoreşti din România, având în vedere multiplele implicaţii atât sub aspect financiar, cât şi normativ, organizatoric şi de capaci­tate administrativă.

În prezent, într-un proiect de or­donanţă de urgenţă se propune abro­garea articolului 136 din Legea 304/2004, astfel încât Ministerul Justiţiei să îşi păstreze atribuţiile de gestionarea a bugetului Curţilor de Apel, al Tribu­na­lelor, al Tribunalelor specializate şi al Judecătoriilor, anunţă Mediafax. Ini­ţiatorii proiectului justifică măsura şi prin faptul că orice decizie în acest domeniu se adoptă numai în colaborare cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi cu Consiliul Superior al Magistraturii. De asemenea, aceştia susţin că, sub aspect normativ, trecerea atribuţiei de gestionare a bugetului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie presupune modifi­carea, adaptarea sau abrogarea unui număr important de acte normative cum ar fi: Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procu­rorilor, Legea 317/2004, privind Consi­liul Superior al Magistraturii, Legea 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al Parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Na­ţional de Expertize Criminalistice, O.U.G. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, Codul de Procedură Penală (interpreţi, apărători, constatări, exper­tize, cheltuielile judiciare care se avan­sează de către stat), O.U.G. 51/2008, privind ajutorul public judiciar în mate­rie civilă, Legea 51/1995, pentru orga­nizarea şi exercitarea profesiei de avo­cat, precum şi acorduri internaţionale şi alte acte normative în domeniile pro­baţiune, medicină legală, expertiză teh­nică judiciară, victimele infracţiunilor, expertiză criminalistică, traducători şi interpreţi, controlul averilor etc.

„Având în vedere multitudinea de atribuţii care rezultă din calitatea de ad­ministrator al bugetelor instanţelor, la acest moment, Înalta Curte de Ca­sa­ţie şi Justiţie nu dispune de capaci­tatea administrativă de preluare a aces­tora”, susţin iniţiatorii proiectului.

Aceştia precizează că, potrivit articolului 126 din Constituţie, justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti.

Din această dispoziţie rezultă că rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este de a realiza actul de justiţie şi de a asigura practica unitară a instanţelor ju­­decătoreşti, iar nu de a gestiona buge­tele instanţelor din România”, justifică iniţiatorii proiectul de act normativ.

Totodată, aceştia arată că acor­darea unor atribuţii strict administra­tive unei instanţe judecătoreşti în­seam­nă a deturna atribuţiile acesteia de natură jurisdicţională spre alte proble­me care ţin de asigurarea sediilor, a condiţiilor materiale şi financiare pen­tru desfăşurarea activităţii instanţelor. „Or, numeroase solicitări ale asocia­ţiilor profesionale ale magistraţilor şi ale Consiliului Superior al Magistraturii au vizat degrevarea instanţelor şi eli­minarea sarcinilor nejurisdicţionale ale instanţelor judecătoreşti. De asemenea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie trebuie să asigure funcţionarea internă a acestei in­stanţe, în vederea realizării rolului său constituţional, iar exercitarea de către acesta a atribuţiei de ordonator prin­cipal de credite pentru toate Jude­cătoriile, Tribunalele şi Curţile de Apel ţară ar crea premisele pentru ca atri­buţiile principale ale şefului instanţei supreme să nu poată fi realizate în cele mai bune condiţii”, argumentează iniţiatorii proiectului.

Deşi altceva se stabilise

Potrivit Legii 304/2004, privind organizarea judiciară, atribuţiile Mi­nisterului Justiţiei referitoare la ges­tionarea acestor bugete urmau să fie preluate de Î.C.C.J. la 1 ianuarie 2008. Acest termen a fost însă amânat, suc­cesiv, de cinci ori ori până în prezent, de la 1 ianuarie 2008 la 1 ianuarie 2014, cu argumentul că astfel se permite Î.­C.C.J. să îşi organizeze un comparti­ment economico-administrativ care să asigure gestionarea resurselor finan­ciare ale tuturor instanţelor. Ultima amânare a fost în august 2011, când Guvernul a decis amânarea până în 2014 a termenul de la care Î.C.C.J. trebuie să preia atribuţiile Ministerului Justiţiei privind gestionarea bugetelor instanţelor, fiind din nou invocată lipsa unui aparat administrativ la Î.C.C.J.

Este evident că transferul efectiv al atribuţiilor nu poate avea loc până la 31 decembrie 2011, până la acest mo­ment Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neavând organizat un aparat admi­nistrativ care să poată asigura desfă­şurarea în condiţii de normalitate a atribuţiilor ce decurg din calitatea de ordonator principal de credite pentru bugetul instanţelor judecătoreşti”, se arăta în Strategia fiscală a Guvernului pentru perioada 2012 – 2014.

Guvernul mai susţinea, în august 2011, că Ministerul Justiţiei dispune atât de experienţa, cât şi de capacitatea tehnică necesară gestionării bugetului instanţelor, ceea ce, la acest moment, „instanţa supremă nu poate oferi”.

În august 2012, premierul Victor Ponta pleda ca bugetul instanţelor să fie preluat începând cu 2013 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa cum se stabilise în 2004. „Voi susţine încă din acest an, dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are şi mă anunţă că are logistica necesară, voi susţine tre­cerea bugetului Justiţiei către instanţa supremă. Nu cred că metoda aplicată în ultimii ani de a ţine bugetul la Minis­terul Justiţiei, pentru a avea un anume tip de influenţă asupra instan­ţelor, e o metodă corectă”, spunea atunci Victor Ponta, care asigura în acea perioadă interimatul la Justiţie. Acesta spunea că Executivul şi-a asu­mat ca bugetul instanţelor să fie ad­ministrat de Î.C.C.J., tocmai pentru a nu mai fi un instru­ment al Guvernului. Premierul amintea fap­tul că în 2004, când ministru al Justi­ţiei era Cristian Diaconescu, la ne­gocierile privind închiderea capitorului 24 de negociere cu U.E. s-a admis ca managementul fondurilor justiţiei să nu mai fie în mâna Executivului.

image_pdfimage_print

Articol scris de

Redacţia Timpolis, timpolis@online.ro