Deşi are unul dintre cele mai mari contingente de angajaţi raportat la judeţele ţării, Timişul are extrem de puţine boli profesionale raportate. Deşi probabil sunt mulţi timişeni pe care munca excesivă sau în condiţii vătămătoare îi îmbolnăveşte, aceştia nu au loc în statisticile oficiale.

Patru cazuri confirmate pe an

Timişul nu are, cu siguranţă, o piaţă a muncii perfectă, începând cu segmentul temporar al construcţiilor, unde, la unele firme, protecţia muncii este o noţiune abstractă, până la unele sectoare din mediul corporatist, unde se lucrează zi lumină. Cu toate acestea, deşi are sute de mii de angajaţi activi, Timişul are oficial, în scripte, un număr infim de noli profesionale.

Conform statisticilor Inspecţiei Muncii, anul trecut în tot judeţul s-au înregistrat nouă cazuri de boli profesionale, din care patru au fost confirmate, două cazuri au fost infirmate şi trei cazuri sunt în curs de cercetare.

Cifra este neverosimilă, dacă e să fie comparată cu numărul accidentelor de muncă, pentru că în ambele cazuri este vorba de protecţia muncii. În 2016, în Timiş au fost 180 de lucrători accidentaţi în  muncă, din care 163, în accidente cu incapacitate temporară de muncă şi 17 lucrători accidentaţi mortal. Este relevant în acelaşi context şi faptul că, în ultimul an, inspectorii Serviciului Securitate şi Sănătate în Muncă  al ITM Timiş au constatat „2.333 neconformităţi faţă de legislaţia specifică în vigoare la cei 1.288 angajatori controlaţi, pentru care s-au aplicat sancţiuni  2.200 avertismente şi 141 amenzi în valoare de 1.014.000 lei.”

Liderul Alianţei Sindicatelor din Timiş, Aurel Mihuţ, spune că legea dă de de cele mai multe ori dreptate angajatorului, în cazul bolilor profesionale sau al accidentelor de muncă: „Angajatorii ies la suprafaţă mai întotdeauna, din varii motive, în detrimentul angajaţilor. Şi încă se mai merge pe principiul că mortul este întotdeauna de vină.”

Un cadru legislativ complicat

Conform legii, boala profesională este afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă.

Zot potrivit legii, declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din cadrul autorităţilor de sănătate publică teritoriale.

În orice situaţie, suspiciunea de boală profesională se semnalează de către toţi medicii care depistează astfel de îmbolnăviri, indiferent de specialitate şi locul de muncă, cu prilejul oricărei prestaţii medicale: examene medicale profilactice, consultaţii medicale de specialitate.

Cercetarea în astfel de cazuri se face însă de  medicul de medicina muncii din cadrul unităţii cu care societatea în cauză colaborează, care, probabil, nu este întotdeauna dispus să-şi strice relaţia de colaborare cu societatea în cauză.  Şi doar prin cercetarea medicului se poate confirma sau infirma caracterul profesional al îmbolnăvirii respective.