Terorismul a devenit o activitate care rulează mari fonduri financiare, unele organizaţii dispunând de sume realmente impresionante. Aceste fonduri provin atât din ajutoarele asigurate de către statele ce sponsorizează terorismul, cât şi din cotizaţiile simpatizanţilor ori taxele adunate sub ameninţare, precum şi din răpiri, jafuri armate, trafic ilegal de droguri, armament, muniţii, explozivi. O anchetă a Congresului SUA, din 2001, arată că băncile americane şi cele europene spală anual între 500 de miliarde şi un trilion de dolari proveniţi din activităţi criminale internaţionale, iar jumătate sunt spălaţi de băncile din SUA.
Câmpul de acţiune al terorismului, extins în sfera economicului
Câmpul de acţiune al terorismului s-a extins din sfera social-politicului şi în cea a economicului. Terorismul şi criminalitatea organizată a “gulerelor albe”, cum o defineşte Sutherland, acţionează nu de puţine ori mână în mână, se întrepătrund, se sprijină reciproc şi conlucrează, iar sub acoperişul unor pretinse revendicări şi motivaţii politice se adăpostesc exponenţi ai criminalităţii. Se poate aprecia că pentru a putea califica în mod corespunzător faptele denumite generic “acte de terorism”, este necesară o analiză foarte complexă, pornind îndeosebi de la mobilul acţiunii, scopul urmărit, pericolul social pe care-l reprezintă, calitatea autorilor, starea de spirit a acestora, mijloacele folosite, locul săvârşirii, cine sunt victimele şi ale cui interese se vizează a fi prejudiciate, consecinţele şi implicaţiile. Numai astfel se poate face o distincţie clară între un act criminal de drept comun şi un act terorist.
De la începutul secolului şi până în prezent, terorismul s-a transformat în mod radical. Teroriştii de stânga ai anilor ’70 nu mai există: au murit, se află în închisoare ori sunt prea bătrâni pentru a teroriza. Teroriştii de astăzi, ca şi motivaţiile lor, s-au schimbat. Diferenţa cea mai importantă faţă de trecut, afirmă Walter Lacquer, preşedintele Comitetului Internaţional de Investigaţii de la Washington, constă în faptul că teroriştii cu motivaţii etnice şi religioase sunt mai puternici decât înaintaşii lor, mai ales că suportul lor financiar provine de la un cerc mai larg de persoane. Teroriştii şi-au schimbat modul de a acţiona. Atacurile se înmulţesc, potenţialul distructiv creşte cu o rapiditate şi mai mare, aceştia devenind din ce în ce mai iscusiţi şi mai greu de identificat.
Un lucru este cert şi se referă la lipsa oricăror prejudecăţi în faţa opoziţiei militare clasice dintre două sau mai multe state. În acestea, o ţară sau un grup de ţări vor fi atrase într-o confruntare armată cu formaţiunile teroriste, care nu au o apartenenţă statală directă. Drept confirmare a acestui aspect, remarcat de istoricul militar israelian Martin Van Krevell, poate servi faptul că, acum, nici unul dintre conflictele militare existente în întreaga lume nu este interstatal. Pentru mulţi observatori ai istoriei terorismului, începuturile acestuia corespund cu sfârşitul furtunos al secolului al XIX-lea, când niciun lider mondial nu părea să fie în siguranţă, deoarece lumea încerca să-şi impună propria voinţă faţă de respectivii suverani şi când un număr din ce în ce mai mare de anarhişti împrăştiau manifeste pe străzi.
Dinamica terorii
Terorismul are la bază o acţiune violentă, menită să atragă atenţia generală a publicului asupra scopurilor unor astfel de acte, să genereze o puternică reacţie din partea acestuia. În acest sens, Ulrike Meinhoff, întemeietoarea fostei organizaţii teroriste germane Baader – Meinhoff, scria că “atentatele nu sunt destinate doar să provoace teroare. Ele au, de asemenea, drept scop să provoace o puternică reacţie”. Terorismul constă într-o varietate de acte şi fapte ilegale, inumane, dar ceea ce îl caracterizează este utilizarea constantă a violenţei pentru atingerea scopurilor, precum şi dorinţa manifestată de a le aduce la cunoştinţa opiniei publice. Nu întâmplător, în planurile de acţiune ale organizaţiilor teroriste o atenţie deosebită este acordată modalităţilor de evidenţiere a scopurilor în mass-media.
Ce a însemnat mass-media la 9/11 septembrie 2001? Manifestarea actelor teroriste din ultimul deceniu demonstreaza că terorismul este mai mult decât o organizaţie haotică, acţiunile sale fiind bazate pe resurse umane importante, dar mai ales pe o logistică puternică. În 2006, Panorama dădea un plan detaliat al Al Qaida, pe o perioadă de 20 de ani, până la “victoria finală”, susţinând că terorismul nu va înceta niciodată. Astfel: 2001- 2003 = trezirea, 2003 – 2006 = descoperirea, 2006 – 2010 = accesiunea, 2010 – 2013 = preluarea puterii, 2013 – 2016= naşterea Califatului, 2016 – 2020 = victoria finală”. Să mai fie posibil oare un conflict mondial, aşa cum preciza Osama Bin Laden, în comunicatele emise succesiv în anii 1996 şi 1998?
În mod evident, sfârşitul secolului trecut a marcat o proliferare a terorismului internaţional, ţinând cont de mediatizarea fără limite a succeselor de conjunctură obţinute de unele organizaţii şi grupări extremist-teroriste precum şi de acceptare a terorismului ca modalitate de ducere a războiului neconvenţional de către unele state care au oferit sprijin mişcărilor subversive. Firesc, şi în planul conceptelor, bătălia asupra definiţiei terorismului este departe de a fi clarificată. Oare secretarul de stat Madelein Albright se gândea la Orientul Mijlociu când aprecia că „americanii îşi vor merita rolul conducător deoarece văd mai departe decât alţii”?
Terorismul internaţional va continua să se manifeste, ca fenomen, în forma sa actuală reprezentând nu doar o ameninţare severă la adresa securităţii naţionale a statelor, ci şi o provocare majoră în planul stabilităţii internaţionale, cu efecte negative asupra întregului sistem mondial.
General r. prof. univ. Anghel Andreescu
Comisar-şef prof. univ. Nicolae Radu
Ultimele comentarii