Băncile spală anual între 500 de miliarde şi un trilion de dolari proveniţi din activităţi criminale internaţionale

Terorist HAMASTerorismul a devenit o activitate care rulează mari fonduri financiare, unele organizaţii dispunând de sume realmente impresionante. Aceste fonduri provin atât din ajutoarele asigurate de către statele ce sponsorizează terorismul, cât şi din cotizaţiile simpatizanţilor ori taxele adunate sub ameninţare, precum şi din răpiri, jafuri armate, trafic ilegal de droguri, armament, muniţii, explozivi. O anchetă a Congresului SUA, din 2001, arată că băncile americane şi cele europene spală anual între 500 de miliarde şi un trilion de dolari proveniţi din activităţi criminale internaţionale, iar jumătate sunt spălaţi de băncile din SUA.

 

Câmpul de acţiune al terorismului, extins în sfera economicului

Câmpul de acţiune al terorismului s-a extins din sfera social-politicului şi în cea a economicului. Terorismul şi cri­minalitatea organizată a “gulerelor al­be”, cum o defineşte Sutherland, ac­ţio­nează nu de puţine ori mână în mâ­nă, se întrepătrund, se sprijină reci­proc şi conlucrează, iar sub acope­rişul unor pretinse revendicări şi moti­vaţii politi­ce se adăpostesc exponenţi ai cri­mi­nalităţii. Se poate aprecia că pen­tru a putea califica în mod corespun­zător faptele denumite generic “acte de tero­rism”, este necesară o analiză foarte complexă, pornind îndeosebi de la mo­bilul acţiunii, scopul urmărit, pe­ricolul social pe care-l reprezintă, cali­tatea au­torilor, starea de spirit a aces­tora,  mijloacele folosite, locul săvâr­şirii, cine sunt victimele şi ale cui inte­rese se vi­zează a fi prejudiciate, conse­cinţele şi implicaţiile. Numai astfel se poate face o distincţie clară între un act criminal de drept comun şi un act terorist.

De la începutul secolului şi până în prezent, terorismul s-a transformat în mod radical. Teroriştii de stânga ai anilor ’70 nu mai există: au murit, se află în închisoare ori sunt prea bătrâni pentru a teroriza. Teroriştii de astăzi, ca şi motivaţiile lor, s-au schimbat. Di­ferenţa cea mai importantă faţă de trecut, afirmă Walter Lacquer, preşe­dintele Comitetului Internaţional de Investigaţii de la Washington, constă în faptul că teroriştii cu motivaţii etnice şi religioase sunt mai puternici decât înaintaşii lor, mai ales că suportul lor financiar provine de la un cerc mai larg de persoane. Teroriştii şi-au schim­bat modul de a acţiona. Atacurile se înmulţesc, potenţialul distructiv creşte cu o rapiditate şi mai mare, aceştia devenind din ce în ce mai iscusiţi şi mai greu de identificat.

DCF 1.0Un lucru este cert şi se referă la lipsa oricăror prejudecăţi în faţa opo­ziţiei militare clasice dintre două sau mai multe state. În acestea, o ţară sau un grup de ţări vor fi atrase într-o con­fruntare armată cu formaţiunile tero­riste, care nu au o apartenenţă statală directă. Drept confirmare a acestui as­pect, remarcat de istoricul militar is­raelian Martin Van Krevell, poate ser­vi faptul că, acum, nici unul dintre con­flictele militare existente în întrea­ga lume nu este interstatal. Pentru mulţi observatori ai istoriei teroris­mu­lui, în­ce­puturile acestuia corespund cu sfârşitul furtunos al secolului al XIX-lea, când niciun lider mondial nu pă­rea să fie în siguranţă, deoarece lumea încerca să-şi impună propria voinţă faţă de res­pectivii suverani şi când un număr din ce în ce mai mare de anar­hişti împrăş­tiau manifeste pe străzi.

Dinamica terorii

Terorismul are la bază o acţiune violentă, menită să atragă atenţia generală a publicului asupra scopurilor unor astfel de acte, să genereze o puternică reacţie din partea acestuia. În acest sens, Ulrike Meinhoff, înte­me­ietoarea fostei organizaţii teroriste germane Baader – Meinhoff, scria că “atentatele nu sunt destinate doar să provoace teroare. Ele au, de aseme­nea, drept scop să provoace o puter­nică reacţie”. Terorismul constă într-o varietate de acte şi fapte ilegale, inu­mane, dar ceea ce îl caracterizează es­te utilizarea constantă a violenţei pen­tru atingerea scopurilor, precum şi dorinţa manifestată de a le aduce la cunoştinţa opiniei publice. Nu întâm­plător, în planurile de acţiune ale orga­nizaţiilor teroriste o atenţie deosebită este acordată modalităţilor de eviden­ţiere a scopurilor în mass-media.

Radu NicolaeCe a însemnat mass-media la 9/11 septembrie 2001? Manifestarea actelor teroriste din ultimul deceniu demon­streaza că terorismul este mai mult decât o organizaţie haotică, acţiunile sale fiind bazate pe resurse umane importante, dar mai ales pe o logistică puternică. În 2006, Panorama dădea un plan detaliat al Al Qaida, pe o perioa­dă de 20 de ani, până la “victoria fina­lă”, susţinând că terorismul nu va în­ceta niciodată. Astfel: 2001- 2003 = trezirea, 2003 – 2006 = descoperirea, 2006 – 2010 = accesiunea, 2010 – 2013 = preluarea puterii, 2013 – 2016= naşte­rea Califa­tului, 2016 – 2020 = victoria finală”. Să mai fie posibil oare un con­flict mon­dial, aşa cum preciza Osama Bin La­den, în comunicatele emise succesiv în anii 1996 şi 1998?

În mod evident, sfârşitul secolului trecut a marcat o proliferare a tero­rismului internaţional, ţinând cont de mediatizarea fără limite a succeselor de conjunctură obţinute de unele orga­nizaţii şi grupări extremist-teroriste precum şi de acceptare a terorismului ca modalitate de ducere a războiului neconvenţional de către unele state care au oferit sprijin mişcărilor sub­versive. Firesc, şi în planul concep­te­lor, bătălia asupra definiţiei teroris­mului este departe de a fi clarificată. Oare secretarul de stat Madelein Albright  se gândea la Orientul Mij­lociu când aprecia că „americanii îşi vor merita rolul conducător deoarece văd mai departe decât alţii”?

Tero­rismul internaţional va conti­nua să se manifeste, ca fenomen, în forma sa actuală reprezentând nu doar o ame­ninţare severă la adresa securi­tăţii na­ţionale a statelor, ci şi o provo­care ma­joră în planul stabilităţii inter­naţionale, cu efecte negative asupra întregului sistem mondial.

 

General r. prof. univ. Anghel Andreescu

Comisar-şef prof. univ. Nicolae Radu

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Redacţia Timpolis, timpolis@online.ro