Două asociaţii profesionale ale magistraţilor atrag atenţia că modificările la Codul Penal votate miercuri în procedură parlamentară nu au nicio legătură cu deciziile pronunţate de Curtea Constituţională, subliniind că acestea reprezintă o „schimbare drastică şi nejustificată a modului în care legiuitorul înţelege să creioneze politica penală a statului”, arată Agerpres.

Asociaţia Mişcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor şi Asociaţia Forumul Judecătorilor din România au redactat un comunicat de presă ca reacţie la votarea, miercuri, 24 aprilie, a propunerilor de modificare a Codului Penal.

„Arhitectura Codului Penal nu este dată doar de calificarea unor dispoziţii ca fiind constituţionale, constituţionalitatea normelor fiind necesară , dar nu suficientă. Faptul că un text de lege propus de puterea legislativă nu încalcă dispoziţiile constituţionale nu înseamnă automat că acesta este oportun, că vizează protejarea intereselor societăţii sau că se înscrie într-o politică penală coerentă şi echitabilă”, atrag atenţia magistraţii.

Aceştia spun că, din analiza modificărilor Codului Penal, votate în 24 aprilie, constată că „în mare parte acestea nu au nicio legătură cu deciziile pronunţate de Curtea Constituţională, fiind însă o schimbare drastică şi nejustificată a modului în care legiuitorul înţelege să creioneze politica penală a statului, cu un accent pronunţat spre evitarea tragerii la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni şi cu o lipsă totală de interes în ceea ce priveşte interesul general şi situaţia victimelor”.

Pentru o corectă informare a societăţii, mai spun magistraţii din cele două asociaţii, trebuie subliniat că nicio decizie a Curţii Constituţionale şi nicio modificare obiectivă în ceea ce priveşte sistemul de drept penal sau fenomenul infracţional la nivel naţional nu justifică adoptarea unor modificări care duc la atenuarea sau eliminarea răspunderii penale, precum: diminuarea sporurilor de pedeapsă şi a regulilor de aplicare a acestora în cazul concursului de infracţiuni (art. 39 alin. (1) lit. c) Cod Penal, art 39 alin. (2) Cod Penal), abrogarea unor infracţiuni precum neglijenţa în serviciu (art. 298 Cod Penal), forma agravantă de la abuzul în serviciu (art. 132 din Legea nr. 78/2000) sau unele forme ale infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor (art. 342 alin. (6) Cod Penal), diminuarea termenelor de prescripţie generală pentru majoritatea infracţiunilor şi diminuarea termenului la care se împlineşte prescripţia specială (art. 154 alin. (1) lit. b şi c Cod Penal, art 155 Cod Penal ), eliminarea posibilităţii aplicării amenzii pe lângă pedeapsa închisorii când prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos material (art 61 alin. (5) C. pen., art 62 Cod Penal).

Aceştia mai tarnsmit că limitarea infracţiunilor în care acoperirea prejudiciului nu constituie circumstanţă atenuantă (art. 75 alin. (1) lit. d) Cod Penal), introducerea cu titlu de circumstanţă atenuantă a unui comportament firesc pentru orice cetăţean, respectiv conduita bună înainte de comiterea infracţiunii (art. 75 alin. (2) Cod Penal) sau diminuarea fracţiilor de pedeapsă ce trebuie executate pentru dispunerea liberării condiţionate (art. 100 alin. (1) Cod Penal), reprezintă alte „modificări nebenefice” votate miercuri, arată magistraţii.

Aceştia menţionează că observă „cu îngrijorare, incoerenţa din cuprinsul aceluiaşi act normativ, în mod vizibil direcţionată spre uşurarea situaţiei inculpaţilor cercetaţi pentru anumite infracţiuni de serviciu, respectiv pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu”.

Astfel, arată asociaţiile de magistraţi, în două articole succesive, atunci când este vorba de circumstanţe atenuante, legiuitorul include infracţiunea de abuz în serviciu, iar când este vorba de circumstanţe agravante o elimină punctual dintre toate infracţiunile de serviciu cărora li se aplică agravanta.

„Înţelegem din aceste dispoziţii că, în prezent, în viziunea legiuitorului naţional, este de o gravitate deosebită fraudarea unei societăţi comerciale. În plus, acelaşi legiuitor decide abrogarea formei mai grave a abuzului în serviciu, prevăzută de art 132 din Legea nr. 78/2000, fără nicio motivare şi fără ca acest lucru să fie cerut sau precizat în vreo decizie a Curţii Constituţionale”, se mai arată în comunicat.

Magistraţii mai atrag atenţia că, deşi se invocă punere unor articole în acord cu deciziile CCR, tocmai acest lucru nu rezultă din modificările votate, în sensul că „singurul lucru pe care legiuitorul nu l-a făcut în acest act normativ a fost tocmai punerea în acord a dispoziţiilor art 297 Cod Penal cu decizia Curţii Constituţionale”.

„Atragem atenţia că modificările în ceea ce priveşte prescripţia răspunderii penale constituie o modalitate mascată de impunitate în special pentru infracţiunile de serviciu, pentru infracţionalitate economico-financiară şi pentru faptele care prezintă un element de extraneitate şi în cazul cărora cooperarea internaţională presupune o perioadă lungă de timp”, explică magistraţii în documentul citat.

Având în vedere că puterea legislativă şi puterea executivă nu iau nicio măsură privind dimensionarea şi creşterea capacităţii logistice a sistemului judiciar, deşi tehnologizarea, informatizarea şi dimensionarea schemelor de personal sunt atributul lor exclusiv, singurul efect pe care aceste dispoziţii îl vor avea va fi imposibilitatea soluţionării cauzelor complexe aflate fie în urmărire penală, fie în faza de judecată la acest moment, mai avertizează magistraţii.

Camera Deputaţilor a adoptat miercuri, 24 aprilie, proiectele de modificare a Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală.