Angela Filote, şeful Reprezentanţei Comisiei Europene în România: „Sperăm ca România să fie pe deplin conştientă de competenţele şi obligaţiile ce îi revin în temeiul tratatelor”

Angela-Filote Foto Pagina EuropeanaAngela Filote face parte, de 21 de ani, din diverse structuri ale Comisiei Europene, acum fiind şeful Reprezentanţei Comisiei Europene în România. Am invitat-o la un dialog despre aderarea României la Spaţiul Schengen şi capacitatea noastră reală de a asigura securitatea frontierelor, despre modul în care vede Europa constantele mesaje anticorupţie care ne sunt transmise cu insistenţă de SUA, despre măsurile sancţionatorii pe care UE le poate lua dacă România va recidiva în derapaje de la lege şi de la democraţie, dar şi despre probleme care nu ne privesc direct, dar pe care nu este exclus să le resimţim tangenţial: blocarea procesului de extindere a UE, pe următorii cinci ani, negocierile dintre UE şi Rusia, escaladarea extremismului în UE şi riscul ca acesta să pună, la un moment dat, în pericol însuşi constructul european.

 

„Orice s-ar întâmpla, UE va fi alături de Republica Moldova, gata sa o ajute sub orice formă”

La scurt timp după ce a fost numit în funcţia de preşedinte al CE, Jean Claude Juncker a declarat că nu va exista o nouă extindere a UE pe perioada mandatului său – un anunţ întâmpinat cu critici din partea unor eurodeputaţi români. Nefiind făcute publice argumente pentru această decizie, care ar putea fi acestea?

Preşedintele-ales al Comisiei Europene şi-a prezentat priorităţile politice în faţa Parlamentului European. În acest context, domnul Juncker a declarat că, după aderarea a 13 state într-un interval de zece ani, Uniunea Europeană are nevoie acum de consolidare. Din acest motiv, în următorii cinci ani nu va mai exista un alt val de extindere. De altfel, viziunea domnului Juncker despre extindere a fost parte integrantă a programului său electoral pe toată perioada campaniei.

 

În actualul context geostrategic foarte tensionat, nu este un risc ca Moldova să nu fie integrată în UE, cel puţin cinci ani de acum încolo? Nu există riscul ca, aşa, să fie repetat scenariul din Ucraina? 

Gradul de integrare al Moldovei ţine în primul rând de Republica Moldova şi de reformele ce se fac în acest sens. Trebuie însă spus că Republica Moldova nu este, în acest moment, stat candidat în vederea aderării la Uniunea Europeană. Nu putem intui viitorul şi nici anticipa riscurile, dar putem spune că, orice s-ar întâmpla, UE va fi alături de Republica Moldova, gata sa o ajute, sub orice formă. Cea mai bună dovadă în acest sens o reprezintă semnarea Acordului de Asociere şi Acordului de Liber Schimb cu Uniunea Europeană, la 27 iunie, precum şi  eliminarea obligativităţii vizelor Schengen de scurt sejur pentru cetăţenii moldoveni. Moldova este prima şi, deocamdată, singura ţară din Parteneriatul Estic care obţine ridicarea obligativităţii vizelor Schengen.

„Important este că majoritatea din Parlamentul European crede că integrarea europeană este parte a soluţiei, nu a problemei”

Rezultatul scrutinului european din 25 mai arată că, în Europa, extremismul câştigă teren. Recent, vorbind despre metode pe care le-ar putea folosi Rusia pentru a influenţa opinia publică, Robert Kaplan aducea în discuţie dorinţa puterii de la Kremlin ca partide naţionaliste de dreapta să aibă succes în Europa. În atare situaţie, e real riscul ca extremismul să ameninţe, la un moment dat, de unul singur sau cu sprijinul regimului Putin, constructul european?

Personal, nu cred acest lucru. E drept că un număr important de partide antieuropene a intrat în Parlamentul European. Rămâne însă de văzut cum vor acţiona aceşti noi europarlamentari şi nu trebuie să excludem posibilitatea ca ei să treacă printr-un proces de „europenizare”. Adică, odată prinşi în mecanismul de luare a deciziilor, vor fi într-o poziţie foarte bună pentru a lua parte la îmbunătăţirea întregului sistem şi a legislaţiei care se adoptă la Bruxelles.

 

Cum pot fi contracarate efectele recrudescenţei extremismului?

Rezultatele votului pentru Parlamentul European ne arată că este posibilă crearea unei majorităţi solide în Parlament a forţelor politice care au sprijinit la nivelul Uniunii reformele atât de necesare pentru ieşirea din criză. Sigur că aceste forţe politice nu cad de acord asupra tuturor detaliilor şi politicilor Uniunii. De o importanţă fundamentală este însă faptul că toate aceste partide împărtăşesc de fapt credinţa că integrarea europeană este parte a soluţiei, nu a problemei.

„Ne confruntăm cu un anumit deficit de încredere al unor state membre cu privire la capacitatea reală a României de asigura securitatea frontierelor”

Un subiect important pe agenda unor lideri politici autohtoni este reprezentat de aderarea României la Spaţiul Schengen. Tehnic vorbind, spune Comisia Europeană, suntem pregătiţi. Totuşi, amânarea acestui moment ţine doar de orgoliile şi de jocurile electorale ale unor actanţi politici europeni sau ţine şi de o temere justificată a lor faţă de un risc pe care România l-ar putea crea la adresa securităţii europene?

România a trecut toate evaluările tehnice privind pregătirea aderării la zona Schengen. Comisia Europeană nu a putut decât să constate că statele membre, reunite în Consiliu, nu au fost încă în măsură să aprobe extinderea Spaţiului Schengen, în ciuda faptului că România îndeplineşte toate condiţiile tehnice.

Ne confruntăm însă cu un anumit deficit de încredere al unor state membre cu privire la capacitatea reală a României de asigura securitatea frontierelor. Comisia nu mai poate interveni în acest moment în dezbatere, pentru că nu are un rol formal în acest proces. Pentru o decizie favorabilă, în Consiliu este nevoie de unanimitate, deci nimeni nu poate împiedica statele membre să ia o decizie în funcţie de interesele şi de evaluarea lor proprie. Statele membre, inclusiv România, sunt cele care trebuie să identifice soluţiile pentru a ieşi din acest impas. Nu avem nicio îndoială că România ia deja, pe căi diplomatice, toate măsurile necesare faţă de ţările care încă mai au reticenţe, astfel încât aderarea la Spaţiul Schengen să se poată produce cât mai repede.

 „Negocierile în curs dintre UE şi Rusia asupra zonei de liber schimb au devenit inutile”

Angela Filote foto inaltA fost semnat, recent, acordul ce vizează crearea unei Uniuni Economice Eurasiatice, o structură ce se vrea un fel de contrapondere la Uniunea Europeană. Cum vede Europa această mişcare? 

Uniunea Europeană este în continuare dedicată creării unui spaţiu economic comun, de la Lisabona până la Vladivostok, acest obiectiv fiind evocat în mod regulat şi de Rusia. Este obiectivul nostru începând cu anul 2008, când am început negocierile cu această ţară, având ca scop realizarea unei zone de liber schimb. 

Însă realizarea Uniunii Vamale, în 2009, consolidată prin Tratatul Eurasiatic semnat în data de 29 mai 2014, a alterat cadrul de negociere dintre UE şi Rusia. Prin Uniunea Vamală, Rusia a transferat competenţele necesare unui acord cu UE asupra zonei de liber schimb la acest nivel supranaţional. Negocierile în curs dintre UE şi Rusia asupra zonei de liber schimb au devenit astfel inutile. Singurul mod de a merge înainte în crearea unui spaţiu economic comun îl reprezintă realizarea unui acord între UE şi Uniunea Vamală. Această alternativă a fost impusă de Rusia, fără a se consulta cu UE sau a cere un acord pe subiect.

În contextul actual, nu este posibil un acord comercial între UE şi Uniunea Vamală (sau Uniunea Economică Eurasiatică, începând cu data de 1 ianuarie 2015). Astfel, nu se pot avea în vedere relaţii preferenţiale între UE şi Rusia, singura alternativă fiind dezvoltarea de relaţii între UE şi Uniunea Vamală pe ansamblul ei. 

UE este în continuare pe deplin deschisă acestei opţiuni, cu toată cotitura de 180 de grade făcută de Rusia, dacă se îndeplinesc condiţiile de bază pentru ca ambele părţi să pornească negocierile de la un minim numitor comun, ceea ce însă este foarte puţin probabil, deoarece pentru realizarea condiţiilor necesare unui acord de liber schimb între UE şi Uniunea Vamală mai este necesar mult timp.

În ceea ce priveşte natura Uniunii Vamale/Uniunii Economice Eurasiatice, ne putem pune întrebarea dacă ea are caracter economic: o uniune vamală e definită de un tarif extern comun. Recentele evoluţii din Ucraina şi Moldova ne arată că Rusia este pregătită să renunţe la preferinţele comerciale acordate acestor ţări, în timp ce Belarus şi Kazahstan, ceilalţi doi membri ai Uniunii Vamale, au declarat public şi au anunţat oficial că nu vor face acelaşi lucru. Ce reprezintă însă o Uniune Vamală fără un tarif extern comun, dacă nu o uniune politică?

 

Cam în aceeaşi perioadă a fost semnat acordul între Rusia şi China, pentru livrarea de gaze pe următorii 30 de ani, care nu o mai face dependentă de exporturile către Europa. E o situaţie care pune UE într-o poziţie dificilă?

Uniunea Europeană a fost, de-a lungul multor ani, o piaţă atractivă şi de încredere pentru gazul rusesc. Din acest motiv, ne aşteptăm ca furnizorii noştri de gaz natural să onoreze contractele pe care le-au încheiat şi să rămână parteneri de încredere. Ţările care produc gaz natural sunt, bineînţeles, libere să îşi diversifice baza de clienţi. Comisia rămâne încrezătoare că piaţa europeană va fi în continuare atractivă pentru gazul rusesc.

„CE are încredere că România acţionează pe deplin conştientă de competenţele şi obligaţiile ce îi revin în temeiul tratatelor”

 

CV Angela Filote

Din decembrie 1993 până în iunie 2006 – şeful Departamentului de Presă şi Comunicare  al Delegaţiei Comisiei Europene în România

Din iulie 2006 până în august 2009 – şef de echipă în cadrul Programului CE de informare şi comunicare în Turcia

Din septembrie 2009 până în ianuarie 2010 – şef-adjunct al Delegaţiei UE în Egipt, în cadrul Comisiei Europene

Din februarie 2010 până în decembrie 2010 – purtător de cuvânt pentru extindere şi politica de vecinătate la Comisia Europeană

Din ianuarie 2011 până în decembrie 2013 – şeful Unităţii de Comunicare Internă şi Externă, DG Agri, la Comisia Europeană

Din decembrie 2013 – şeful Reprezentanţei Comisie Europene în România

României i-au fost promise de către China investiţii de circa zece miliarde de euro. Guvernul român, în schimb, nu a expus public obligaţiile pe care şi le asumă în contrapartidă. În discuţiile cu partenerii europeni a explicat Executivul de la Bucureşti dacă acest parteneriat va avea doar conotaţii economice, nu şi strategice?

UE a fost prezentă, ca observator, în cadrul reuniunii la nivel de prim-miniştri de la Bucureşti. Toate iniţiativele, inclusiv cele de tipul Forumului Economic 16+1, trebuie să contribuie la obiectivul mai larg al extinderii relaţiilor dintre China şi UE în ansamblul ei, indiferent de formatul în care actorii din UE şi din afara ei interacţionează. Instituţiile europene şi statele membre sunt pe deplin conştiente de competenţele şi obligaţiile ce le revin în temeiul tratatelor şi avem încredere că România acţionează în consecinţă.

Interacţiunile dintre UE şi statele sale membre şi China sunt realizate în cadrul unui proces transparent şi promovează sinergiile dintre strategiile de creştere ale UE şi Chinei, având ca principal scop garantarea deschiderii pieţelor şi a unor condiţii de concurenţă echitabile pentru companiile ambelor părţi.

„Eu nu aş minimaliza capacitatea MCV de a produce efecte pozitive în ce priveşte reforma sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei” 

Cum „decriptează” Europa mesajele anticorupţie în serie transmise dinspre Casa Albă spre România? 

SUA este la fel de interesată, ca şi noi, în dezvoltarea unei Românii puternice, ca stat membru al unei Uniuni puternice. De aceea este firesc să urmărească îndeaproape şi să susţină eforturile României de combatere a corupţiei şi de reformă a justiţiei.

 

Ce măsuri sancţionatorii poate lua Europa împotriva României, în cazul în care Puterea va recidiva în derapaje de genul celor comise în vara lui 2012 ori în „marţea neagră”? Recomandările făcute de CE în cadrul raportului MCV nu par să mai producă prea multă emoţie…

Eu nu aş minimaliza capacitatea Mecanismului de Cooperate şi Verificare de a produce efecte pozitive în ce priveşte reforma sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei, mai ales că acest mecanism, agreat de şi cu România,  este susţinut legislativ, instituţional şi financiar de Uniunea Europeană.

Cel mai important lucru este însă acela că Mecanismul de Cooperare şi Verificare are capacitatea de a coagula sprijinul necesar reformelor chiar în interiorul instituţiilor-cheie ale sistemului judiciar românesc. Progresele înregistrate de România în ultimii ani nu ar fi putut avea loc în lipsa acestui sprijin din interior. Pentru a se asigura că aceste reforme sunt ireversibile, Comisia va continua să sprijine eforturile instituţiilor române prin intermediul mecanismului, atât cât va fi nevoie.

 „Ne interesează şi cantitatea, reflectată în rata de absorbţie, dar mai ales calitatea proiectelor finanţate”

Angela Filote portretLa finalul anului trecut, România se plasa la coada clasamentului privind absorbţia de fonduri structurale. De ce suntem în situaţia aceasta?

Trebuie în primul rând spus că rata absorbţiei a crescut de zece ori în ultimii trei ani, de la 3,4%, în iunie 2011, la 35,6%, în iunie 2014 şi, în 2013, s-a evitat şi dezangajarea fondurilor nefolosite. Pericolul dezangajării însă nu a trecut, pentru că 2014 – 2015 reprezintă un vârf de plăţi.

Gestionarea fondurilor UE necesită un sistem riguros şi o capacitate administrativă considerabilă. Noi putem oferi sprijin financiar şi exemplul altor ţări care au găsit soluţii la aceste probleme, dar sigur că efortul trebuie făcut aici, în România.

 

Se poate vorbi, în primul semestru al acestui an, despre o îndreptare a lucrurilor în ceea ce priveste absorbţia?

Da, unele ajustări de natură administrativă propuse şi implementate de autorităţile române au acum efecte pozitive în ce priveşte rata de absorbţie, care a atins, la mijlocul lunii iulie, valoarea de 35,6%. Vă reamintesc faptul că, în iulie 2013, rata de absorbţie se situa la puţin peste 20%. Cu toate acestea, însă, noi continuăm să subliniem că, pe lângă rata de absorbţie, şi chiar mai important, este impactul real al proiectelor şi capacitatea lor de a aduce o schimbare în viaţa de zi cu zi a oamenilor. Cu alte cuvinte, ne interesează şi cantitatea, reflectată în rata de absorbţie, dar mai ales calitatea proiectelor finanţate.

Revenind la perspectivele acestui an, în acest moment nu avem nicio întrerupere a plăţilor pentru România, o situaţie radical diferită faţă de cea de acum câţiva ani, când am avut astfel de întreruperi din cauza disfuncţionalităţilor din sistem. Problemele care erau încă de rezolvat au fost discutate de Comisie cu autorităţile naţionale în procesul de adoptare a Acordului de Parteneriat, tocmai pentru a pune accentul pe calitatea proiectelor şi pe impactul lor concret asupra oamenilor, pentru crearea de locuri de muncă şi pentru sprijinirea economiei.

Capacitatea administrativă, un sistem robust de achiziţii publice, o abordare a cheltuirii fondurilor axată pe obţinerea de rezultate concrete şi capacitatea de evaluare a impactului, toate acestea sunt aspecte care au fost încorporate în măsurile de reformă avute în vedere în cadrul Acordului de Parteneriat.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS