Ca în fiecare iarnă, mulţi dintre oamenii străzii care nu mai prind locuri în puţinele adăposturi de noapte din Timişoara sunt clienţii Secţiilor de Urgenţă ale Spitalului Municipal şi Judeţean. Deşi aceste secţii nu sunt făcute pentru cazare, ci pentru acordare de asistenţă medicală de urgenţă, deocamdată nu există altă soluţie, până când va fi finalizat Centrul de Urgenţă pentru Persoane fără Adăpost, a cărui construcţie a fost demarată de către Primărie în acest an, pe strada Telegrafului. Construcţia va fi gata cel devreme după jumătatea anului viitor, din cauza procesului cu locuitorii de pe stradă, care nu-şi doresc în zonă un asemenea adăpost.

700 de oameni ai străzii şi doar 200 de locuri de cazare

De fiecare dată când începe în­gheţul aferent sezonului rece, în Timi­şoara se constată că nu există sufi­ciente locuri de cazare pentru oamenii străzii, care riscă să moară îngheţaţi pe stradă, din cauză că nu au unde să se adăpostească, pe perioada nopţii. Cele câteva centre de zi şi de noapte înfiinţate la Timişoara nu pot face faţă cererilor. Totalul numărului de locuri disponibile abia dacă ajunge la 200, iar numărul persoanelor străzii este esti­mat de Poliţia Locală la peste 700.

Pentru cei care nu găsesc loc în astfel de centre, rămâne doar “alter­nativa” adăposturilor improvizate în guri de canal, în scări de bloc ori în clădiri părăsite. Aceste adăposturi sunt însă distruse periodic de Poliţia Locală, fie pentru că se află pe domeniul public, fie pe terenuri private.

Pentru oamenii străzii care doar teoretic au domiciliul în Timişoara Di­recţia de Asistenţă Socială, din cadrul Primăriei Timişoara, încearcă să ofere cazare la adăpostul de pe strada Învă­ţătorului, numărul 8, unde sunt puse la dispoziţie doar 34 de paturi, şi să a­corde un ajutor social lunar de 125 de lei. Ceilalţi sunt trimişi spre casă, sau cel puţin aşa se încearcă, pentru că mulţi se dau jos din tren la prima staţie şi se întorc la Timişoara.

Greul îl duce, ca în fiecare an, Azilul de noapte „Pater Jordan”, de pe strada C. Brâncoveanu, care aparţine Federaţiei Caritas. Acesta poate găzdui maximum 90 de persoane pe noapte. În nopţile cu multe grade sub zero, aici sunt cazaţi, însă, şi peste o sută de oameni, aceştia fiind acceptaţi să în­nopteze pe scaune sau în holuri.

Tot Federaţia Caritas a înfiinţat Centrul de zi şi de noapte pentru copii, care dispune de 16 locuri şi se ocupă de contactarea familiei, în măsura în care acest lucru este posibil. 

Posibilităţi de cazare mai sunt, în caz de urgenţă, şi la Fundaţia umani­tară “Timişoara ‘89”, într-un centru de zi cu o capacitate de 24 de locuri.

Cu toată implicarea sectorului O.N.G. şi a Bisericii Catolice, posibili­tăţile de cazare pentru oamenii străzii nu trec în niciun an de 200 de locuri. În aceste condiţii, aproape 500 de oameni riscă să îşi piardă viaţa, din cauza hipotermiei. Anul trecut, Institutul de Medicină Legală Timiş a constatat decesul din cauza hipotermiei în peste 30 de cazuri, în marea majoritate fiind vorba despre oameni ai străzii, găsiţi îngheţaţi.

“Azilul” de la spital

De când a început sezonul rece, Serviciul de Ambulanţă aduce oameni ai străzii în secţiile de urgenţă ale spitalelor. După ce sunt repuşi pe picioare, aceştia trebuie, însă, să se întoarcă în stradă. Anul trecut, în urma unor măsuri ale Comandamentului de Iarnă, s-a dispus ca oamenii străzii să poată fi găzduiţi câteva ore pe zi pe holurile spitalelor, să beneficieze de un ceai cald, însă doar atât. Măsură care, probabil, se va lua şi în acest an. Însă secţiile de urgenţă ale Spitalului Jude­ţean şi Municipal nu pot fi aglomerate cu oameni ai străzii, care să-şi petrea­că aici noaptea, pentru că nu există spaţii pentru acest lucru, iar secţiile în cauză au scopul de a acorda asistenţă medicală de urgenţă, nu cazare oame­nilor străzii. Însă, în lipsa altor alter­native, nu o dată, când temperaturile sunt foarte scăzute, spitalele devin pseudo-aziluri de noapte.

“Într-adevăr, mai aducem oameni ai străzii pe care îi găsim dormind pe stradă, în nopţile cu temperaturi scă­zute, însă nu sunt foarte multe cazuri de hipotermie. Unii, din cauza stării de sănătate pe care o au, sunt internaţi, pentru ceilalţi, însă, sunt amenajate spaţii cu paturi, unde sunt lăsaţi să stea până dimineaţă. La Spitalul Judeţean există un astfel de spaţiu, iar cadrele medicale încearcă, aşa cum pot, să-i ajute pe aceşti oameni”, spune dr. Leonida Iancu, şeful Serviciului de Ambulanţă Timiş.

Proiectul Centrului de zi pentru oamenii străzii, blocat în instanţă

Pentru a rezolva măcar parţial pro­blema oamenilor străzii, Primăria Ti­mişoara a intenţionat să transforme ac­tuala Cantină de Ajutor Social într-un centru pentru persoane fără adăpost. Investiţia, pentru care  s-au accesat fonduri europene, a fost însă blocată în instanţă aproape doi ani. Valoarea proiectului este de aproape patru milioane de lei, şi încă de acum doi ani a fost realizată documentaţia tehnico-economică şi analiza cost-beneficiu, care au fost şi aprobate de Consiliul Local Timişoara.

Un avantaj major legat de acest proiect era faptul că, de fapt, contri­buţia proprie a Timişoarei la cofinan­ţarea proiectului era foarte mică, de peste 64.500 de lei, ceea ce reprezintă doar 2% din cheltuielile eligibile ale proiectului.

Din păcate, proiectul legat de Centrul de zi de pe Telegrafului s-a lovit de opoziţia unor localnici din zo­nă, care nu au dorit amplasarea unei astfel de instituţii în vecinătatea lor, unul dintre motivele invocate fiind că scade valoarea proprietăţilor din zonă. Reprezentanţii Primăriei s-au chinuit să convingă rezidenţii de necesitatea acelui centru. Argumentele nu au fost însă de natură să schimbe nimic, aşa că disputa s-a mutat în instanţă şi s-a terminat abia la mijlocul acestui an, când Primăria şi Cantina de Ajutor Social au câştigat procesul.

Din păcate, această dispută în in­stanţă a întârziat derularea proiectului, pentru care abia în luna octombrie s-a reuşit desemnarea antreprenorului care să se ocupe de amenajarea Canti­nei, pentru a deveni Centru de urgen­ţă pentru oamenii străzii, contractul fiind adjudecat cu 1,61 milioane de lei.

“S-a semnat contractul şi s-au demarat lucrările. Însă estimăm finali­zarea investiţiei abia peste un an. Din păcate, acest proces pe care l-am avut a tergiversat destul de mult imple­men­tarea proiectului”, declară Gabriela Teslaru, şef serviciu la Cantina de Ajutor Social Timişoara.

Exista chiar riscul ca, în mo­men­tul în care se termina procesul, să fie prea târziu pentru implementarea proiectului cu fonduri europene. Re­prezentanţii conducerii Cantinei de Ajutor Social Timişoara spuneau însă că, dacă Municipalitatea pierdea posi­bilitatea finanţării din cauza acestui proces, iar instanţa dădea câştig de cauză Primăriei în ultima fază proce­suală, se analiza posibilitatea ac­ţionării în instanţă a localnicilor cu ca­re s-a derulat acest litigiu. 

Oricum, în momentul de faţă, aproximativ 10% dintre persoanele care primesc hrană de la Cantina de Aju­tor Social sunt persoane fără adă­post, personalul instituţiei fiind obiş­nuit să lucreze cu oamenii străzii. Noul centru va avea două etaje, ridicate în prelungirea clădirii actuale, şi va avea 10 – 12 locuri pentru cei din alte judeţe, adăpostiţi temporar aici, până se de­rulează procedurile pentru a fi trimişi acasă. Programul de asistenţă în care vor fi incluse persoanele fără adăpost din Timişoara se va întinde pe durata a nouă luni, în acest timp beneficiarii fiind asistaţi social din toate punctele de vedere.

În motivarea necesităţii acestui proiect reprezentanţii Primăriei Timi­şoara specifică faptul că “situaţia eco­nomică socială a municipiului Timi­şoara, ca urmare a contextului general naţional şi internaţional actual, duce la dificultăţi economice în dezvoltarea serviciilor sociale, chiar dacă nevoile identificate de dezvoltare şi îmbună­tăţire a serviciilor sociale sunt strin­gen­te pe anumite domenii”,  iar “lipsa fondurilor face dificilă acordarea ser­viciilor sociale persoanelor defa­vori­zate din comunitatea timişoreana”.

Reprezentanţii Primăriei Timi­şoara recunosc că în momentul de faţă în municipiu există o lipsă majoră de servicii destinate persoanelor străzii. Aceasta deşi sunt zeci de O.N.G.-uri autointitulate umanitare care au şi primit finanţări europene pe tot felul de proiecte cu tentă socială, care nu rezolvă însă cu nimic situaţia oame­nilor străzii. “Până în prezent, această categorie socială a fost monitorizată şi s-au aplicat doar măsuri coercitive asu­pra lor, neexistând o reţea pluridisci­plinară de profesionişti în asistenţă socială stradală, care să aplice servicii individualizate asupra fiecărui caz în parte, până la reintegrarea socio-fami­lială a acestora”, menţionează repre­zentanţii Primăriei Timişoara.