Abandonul şcolar continuă să fie un fenomen în creştere în România. Programele sociale, cu rol de a atrage spre învăţământ copiii predispuşi spre abandon, au fost, pe unele segmente, simple pâlnii de absorbire nejustificată a unor sume de la bugetul de stat. Lucru confirmat şi în Timiş.

„Bani de liceu” în buzunare greşite

Ani de zile, programele de combatere a abandonului şcolar au mers din inerţie. Abia anul trecut a fost iniţiat un audit cuprinzător privind gestionarea fondurilor alocate acestor programe sociale pentru educaţie, ce a vizat verificări extinse la Ministerul Educaţiei. Rezultatele nu au fost îmbucurătoare.

Primul luat în colimator a fost celebrul program „Bani de liceu”, iniţiat în 2004, de Guvernul Năstase, destinat elevilor din învăţământul preuniversitar. Acesta avea rolul de a sprijini material participarea acestora la procesul educaţional cu suma de 180 de lei. Auditorii au constatat, printre altele, nerespectarea atribuţiilor comisiilor constituite la nivelul şcolilor,  cu privire la analizarea dosarelor de anchetă socială, în vederea transmiterii către Inspectoratele Şcolare a listelor cu persoanele care îndeplinesc criteriile de obţinere a sprijinului financiar. S-a mai ajuns la concluzia că nu au fost urmărite şi monitorizate absenţele nemotivate, înregistrate de beneficiarii sprijinului financiar, condiţie de bază impusă pentru menţinerea în plată a acestui drept. Iar din punct de vedere al eficienţei acestui program, s-a constatat că nu s-a efectuat o analiză la nivelul şcolilor, nici al Inspectoratelor Judeţene cu privire la reducerea abandonului şcolar ca urmare a acordării acestui sprijin financiar. Deci, s-au dat bani, dar nu se ştie prea bine pentru ce.

La nivel local, au fost angajate şi efectuate plăţi nelegale în sumă estimată de peste 1,9 milioane de lei, iar astfel de abateri au fost constatate la multe dintre şcolile verificate, din Dâmboviţa, Maramureş, Mehedinţi, Timiş, Bacău, Galaţi, Vâlcea.

Nu în ultimul rând, s-au alocat sume ce depăşesc 200.000 de lei unor elevi pentru care sprijinul financiar trebuia să fie sistat din cauza depăşirii a 20 de absenţe nemotivate. Astfel de situaţii au fost constatate în Alba, Constanţa, Ilfov, Mehedinţi, Timiş, Suceava, Tulcea, Braşov, Vâlcea, Sălaj, Sibiu.

Rechizite „fără număr”

Următorul program verificat a fost „Rechizite şcolare”, iniţiat tot pe vremea Guvernului Năstase, în 2001. S-a constatat că în mai multe şcoli nu s-a ţinut cont de stocurile existente din anii anteriori, ceea ce a condus la crearea de stocuri inutile

În alte cazuri, acestea nu au fost inventariate sau înregistrate în contabilitate, nu au fost depozitate în condiţii optime sau cele rămase nedistribuite nu au fost restituite Inspectoratelor Şcolare.

Auditul arată că s-a ajuns la situaţii în care stocurile de rechizite şcolare rămase neutilizate la finele anului calendaristic să reprezinte mai mult de 50% din numărul de pachete de rechizite şcolare distribuite, unităţi şcolare din Timiş fiind menţionate la această categorie, alături de şcoli din alte zece judeţe.

Elevi „fantomă”

Asociaţia EduCer susţine că, pe lângă cifrele oficiale legate de abandonul şcolar în creştere, şi aşa îngrijorătoare, mai există un fenomen de abandon ascuns practicat la destul de multe şcoli.

„Sunt elevi în cazul cărora nu se pun absenţe, chiar dacă nu mai frecventează de mult cursurile. Aceşti elevi figurează în documentele oficiale, şi se încasează bani pentru ei de la stat. Sunt un fel de elevi fantomă. Iar conform regulamentului, în noul an şcolar se trec automat în cataloage elevii care erau în anii anteriori. Şi sistemul continuă în acelaşi mod”, spune profesorul Ştefan Vlaston, preşedinte al Asociaţiei EduCer.

În opinia sa, creşterea fenomenului abandonului şcolar demonstrează că şcoala nu mai reprezintă pentru elevi şi părinţi o sursă de competenţe cerute pe piaţa muncii. „Se învaţă integrale, derivate, teoria literaturii şi aşa mai departe care nu au nicio legătură cu ce îţi cere angajator, căruia nu poţi să-i fluturi o diplomă pe sub nas. În plus, nu trebuie pierdută din vedere nici sărăcia – în mediul rural multe familii nu-şi permit să-şi trimită copiii la oraş, să înveţe mai departe la liceu. Nu au unde să-i cazeze, multe internate şcolare s-au desfiinţat şi au fost preluate de Primării şi aşa mai departe.”

Sute de elevi din Timiş au abandonat şcoala, în ultimii doi ani

Deşi ar fi fost de aşteptat ca abandonul şcolar să crească în judeţe cu o situaţie economică mai slabă, datele oficiale arată că şi în judeţeţe dezvoltate acest fenomen ia amploare. Timişul e un exemplu.

Acesta este motivul pentru care situaţia a fost luată în discuţie şi la Consiliul Judeţean Timiş, unde mai mulţi consilieri judeţeni au atras atenţia asupra acestei probleme, manifestate deopotrivă şi în mediul rural, dar şi în oraşe.

„Ţinta noastră este ca abandonul şcolar să fie sub 10%, iar din datele prezentate avem un număr mare de copii care au abandonat prematur şcoala, sau nu s-au înscris la şcoală. Având în vedere şi faptul că peste 50% din şomeri nu au liceul terminat, ne putem da seama că toţi aceşti copii vor deveni clienţi ai asistenţei sociale”, se menţiona în plenul CJ Timiş.

În acest sens s-a propus înfiinţarea unei Comisii de specialitate care să se ocupe de combaterea acestui fenomen la nivelul judeţului, comisie din care să facă parte reprezentanţi ai Poliţiei, ai Inspectoratului Şcolar şi ai Universităţii de Vest. Deocamdată, această propunere nu s-a concretizat.

Peste 800 de elevi din Timiş au abandonat şcoala în ultimii doi ani, conform datelor oficiale. Teoretic, Timişul se numără printre judeţele cu rata cea mai mică de abandon şcolar din ţară, rata actuală fiind estimată la 1,30%, cu o uşoară creştere şi o marjă de eroare de plus sau minus 0,5%. Există, însă, dubii cu privire la justeţea acestui procent.

În ceea ce priveşte motivaţia, situaţia financiară sau distanţa mare au fost factorii care i-au determinat pe părinţi să nu îşi mai dea copiii la gimnaziu sau la liceu.

Cele mai frecvente cazuri de abandon se întâlnesc în mediul rural, acolo unde mai multe şcoli au fost comasate, iar unele familii au decis să nu îşi mai trimită copiii să înveţe în alte localităţi. La oraş, abandonul şcolar se înregistrează la liceele tehnologice.

Conform unui studiu pe această temă, realizat de Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică Timiş, şcolile în care abandonul şcolar au cunoscut valori mai mari au fost cele din mediul rural, cele mai multe cazuri fiind înregistrate la Biled, Checea, Banloc şi Liebling. Abandon şcolar crescut s-a observat însă şi în oraşe, Timişoara clasându-se pe primul loc, fiind urmată îndeaproape de Lugoj, Făget şi Jimbolia, unde s-au înregistrat renunţări la studii, mai ales în şcolile generale.

Conform aceluiaşi studiu, principalul motiv al abandonului şcolar, mai ales în ultimii ani de liceu, este, în aproape jumătate dintre cazuri, numărul mare de absenţe. Al doilea motiv este faptul că elevul se angajează într-un loc de muncă şi nu mai are timp de şcoală. Alte cauze sunt situaţia materială precară a familiei, apariţia unor sarcini la eleve, căsătoria sau faptul că provin din familii monoparentale cărora le e tot mai dificil să îşi întreţină copilul la studii.