Potrivit raportului realizat de comisia de control a Ministerului Transporturilor care a verificat activitatea C.F.R. S.A., mai mult de 1.000 de vagoane aparţinând societăţii de stat şi care sunt trecute în acte nu au putut fi identificate pe teren. Neregulile legate de materialul rulant nu sunt noi, susţine chiar conducerea C.F.R., care spune că lipsurile fac obiectul mai multor dosare penale. Reprezentanţi ai sindicatelor feroviare din Timiş spun însă că există neclarităţi legate de materialul rulant încă de pe vremea divizării” companiei C.F.R. şi a embargoului cu Serbia, când s-a livrat şi din Timiş carburant, peste graniţă, cu tot cu vagoane.

Material rulant dat dispărut

Conform Comisiei de control a Mi­nisterului Transporturilor care a verifi­cat activitatea C.F.R. S.A., din totalul de 2.529 de vagoane de marfă şi uz administrativ din parcul centralizat al C.F.R., nu s-a reuşit identificarea în re­a­litate a 1.096 de vagoane. 817 vagoa­ne ar fi trebuit preluate de C.F.R. S.A. de la Societatea de Administrare Acti­ve Feroviare S.A.A.F. S.A., însă acest lu­cru nu a mai avut loc, deşi e prevăzut de lege. Alte 23 de vagoane au fost preda­te fără proces verbal către o firmă privată şi, totodată, membrii comisiei de control nu au reuşit să identifice în teren alte 29 de vagoane de călători.

C.F.R. a anunţat că neregulile semnalate în raportul Corpului de Con­trol al Ministerului Transporturilor cu privire la dispariţia unor vagoane din parcul centralizat al companiei fac obiec­tul unor dosare aflate deja pe rolul in­stanţelor, fiind deficienţe înregistrate de companie în perioada 2003 – 2004.

Administratorul reţelei feroviare publice susţine că C.N.C.F. C.F.R. S.A. a înaintat încă din 2012 sesizări organe­lor abilitate de control şi a deschis procese pentru neregulile semnalate în situaţia electronică a parcului centra­lizat de vagoane, speţe care se află în faza de recurs sau în anchetă. Acesta mai spune că verificarea evidenţei elec­tronice a parcului centralizat de mate­rial rulant se face prin inventarieri anuale, în baza unei dispoziţii comune semnatede societăţi desprinse din fosta S.N.C.F.R. (respectiv S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., C.N.C.F. C.F.R. S.A. şi S.A.A.F. S.A.), “întrucât vagoanele sunt puse în circulaţie pe întreaga reţea de cale ferată, ele nefiind mijloa­ce fixe staţionare permanent şi/sau înregistrate în gestiunea unei per­soane, majoritatea fiind identificate şi inventariate anual în locaţii diferite”.

Nu este clar însă, dacă respecti­vele deficienţe datează din 2003 sau 2004 de ce abia în 2012 s-au făcut sesizări către structurile de cercetare penală.

În urma unei acţiuni proprii de in­ventariere a parcului centralizat de ma­terial rulant, efectuată de repre­zen­tanţii C.F.R. S.A. în 2012, a rezultat că peste 900 de vagoane sunt deja în liti­giu, precizează compania. “Este vorba des­pre vagoanele care nu au fost pre­luate cu procese-verbale de către C.­F.R. S.A., încă din anii 2003 – 2004, data emiterii Ordinelor M.T.C.T., deoarece nu au fost găsite pe teren, dar intro­du­se eronat în sistemul electronic al par­cului centralizat de material rulant al companiei (în această speţă, compania are deja două acţiuni deschise pe rolul instanţelor, acţiuni aflate în faza de recurs); vagoane sustrase pentru care s-au transmis sesizări organelor de anchetă şi vagoane care nefiind fizic identificate pe teren nu au putut fi in­ventariate, urmând ca astfel de situaţii să fie actualizate în baza de date elec­tronică”, spun reprezentanţii C.F.R.

Deocamdată, Corpul de Control al Ministerului Tranporturilor a sesizat D.N.A. şi Secţia Regională de Poliţie de Transporturi Bucureşti după contro­lul la C.F.R. S.A. C.F.R. a ţinut să pre­cizeze că actuala conducere a compa­niei sprijină orice demers întreprins de organele abilitate şi va lua toate măsu­ri­le legale ce se impun pentru recupe­rarea prejudiciului şi pentru clarifica­rea şi soluţionarea procesului de inven­tariere a parcului centralizat de ma­terial rulant al companiei.

Un minus de 25.000 de vagoane în decurs de trei ani

Neclarităţile legate de mate­rialul rulant nu sunt noi şi se estimează că desfiinţarea foste­lor Regionale C.F.R. Marfă a dus şi la adâncirea misterelor legate de inventarul materialu­lui rulant, care au ieşit la iveală odată cu analizarea patrimo­niului. La C.F.R. Marfă, de pildă, s-au remarcat de ani buni ne­con­cordanţe între situaţia patri­mo­nială prezentată de compa­nie şi cea prezentată de Ministerul Transporturilor, postată în stra­tegia de privatizare. Fosta Re­gională C.F.R. Marfă Timişoara menţiona, în 2007, pe portalul propriu, că la nivel naţional com­pania dispune de un mate­rial rulant compus din 67.000 de va­goane. Aceasta în timp ce Minis­terul Transporturilor sus­ţinea în strategia de privatizare anterioa­ră, din 2010, că, de fapt, C.F.R. Marfă dispune doar de 42.000 de vagoane. Acum, patri­moniul pare să se fi redus şi mai mult, în ultima strategie de pri­vatiza­re Ministerul Transportu­ri­lor specificând că C.F.R. Mar­fă de­ţine un parc de material rulant de peste 38.000 de vagoa­ne (din care doar aproximativ 23.000 sunt utilizate în mod cu­rent). Şi totuşi, chiar dacă o parte erau învechite şi au fost casate, cum puteau să dispară din patrimo­niu 29.000 de va­goane, în de­curs de cel mult zece ani?

Situaţia nu e clară nici la lo­comotive. Dacă informaţia de pe fostul portal al C.F.R. Marfă Timişoara menţiona că societa­tea dispune la nivel naţional de 927 de locomotive, Ministerul Transporturilor preciza, într-un document oficial, care ar trebui să fie extrem de precis, fiind vorba de o strategie de privati­zare, că societatea are “peste 900 de locomotive”.

Conform sindicatelor din domeniul feroviar din Timiş, angajaţii nu au acces la infor­ma­ţii legate de patrimoniul so­cietăţilor feroviare şi, în pre­zent, sunt nişte complicaţii le­gate de transferuri de material rulant spre o serie de societăţi care nu sunt lămurite. Inven­tarierea materialului rulant se face nu anual, ci la intervale de câţiva ani, şi nu există regle­mentări clare în acest sens.

La nivel naţional, garni­tu­rile au început să nu mai iasă la numărătoare din 2008 şi până în 2012, adică exact perioada în care C.F.R. Marfă a înregistrat şi pierderi de peste 1,2 miliarde de lei. În funcţie de gradul de degradare sau de dotări, un va­gon costă între 60.000 şi 100.000 de euro. Valoarea de inventar a vagoanelor lipsă se ridică, ast­fel, la cifre de ordinul zecilor de milioane de euro.

C.F.R. Marfă are în pre­zent, conform ultimei inventarieri, aproape 38.000 de vagoane, în­să din acestea puţin peste 15.000 sunt în circulaţie. Celelalte 23.000 zac prin depouri, spun voci ale sindicatelor, pentru că au nevoie de reparaţii. Cel mai probabil, garniturile trase pe linie moartă nu se vor mai în­toarce prea curând pe trasee.

Ancheta deschisă pe aceas­tă temă de către D.N.A. urmea­ză să lămurească şi motivaţiile care au stat la baza deciziei lua­te în urmă cu doi ani de C.F.R. Marfă de a da la casare peste 5.000 de vagoane. Conform unor calcule făcute de sindicate, C.F.R. a obţinut 139 de euro pentru fiecare tonă de fier de vagon tăiat şi casat, valoare considerată destul de mică, în condiţiile în care preţul mediu de vânzare a fierului vechi este de peste 300 de euro pe tonă.

Cert este că împărţirea în companii separate şi pe sucursa­le, pe criterii oarecum ciudate a complicat şi mai mult nelă­muririle legate de patrimoniu, care a trecut prin permutări succesive, iar procurorilor care se vor ocupa de investigarea acestei situaţii le va fi cu atât mai greu să identifice traseul vagoanelor dispărute.

Sindicate: “Pe vremea embargoului cu Serbia se trimiteau peste graniţă produse petroliere cu tot cu vagon”

Reprezentanţii timişeani ai federaţiilor sindicale fero­viare spun că, în mod normal, tocmai din cauză că materialul rulant este mereu în mişcare, inventarul detaliat al acestora se ţine la nivel central.

“Se realizează un inventar centralizat al vagoanelor şi al locomotivelor. Există însă şi in­ventare la nivel local, de regio­nale, care trebuie confruntate cu cel centralizat. C.F.R. Infra­structură nu are prea multe va­goane de marfă, decât cele cu care cară piatră şi alte mate­riale necesare pentru infra­structura feroviară”, spune Constantin Petreanu, liderul sindical timişean al Federaţiei Sindicale Feroviare Drum de Fier.

Ioan Boloş, liderul timi­şean al Sindicatului Mecani­cilor de Locomotivă spune că încă nu s-a lămurit foarte bine, din informaţiile date publici­tăţii până acum dacă vagoanele lipsă sunt ale C.F.R. Infra­structură sau ale C.F.R. Marfă.

Liderul sindical spune că neclarităţile legate de inven­tarul materialului rulant au în­ceput să apară în 1998, odată cu scindarea C.F.R. în mai multe societăţi. “De atunci, din câte ştiu, au continuat să tot apară neclarităţi legate de in­ventarul vagoanelor şi locomo­tivelor. Au existat informaţii că, de exemplu, unele vagoane au fost date la casat, deşi nu erau cazul, şi, de fapt, nu au fost ca­sat, ci revopsite, şi marcate cu însemnele unor societăţi priva­te de transport feroviar. Ar fi interesant de aflat şi de unde au procurat material rulant o parte din aceste societăţi”, precizează liderul de sindicat.

Acesta mai spune că pro­ble­me legate de lipsa pe inven­tar a unor vagoane au rămas şi din anii embargoului cu Serbia, când se trimiteau produse pe­tro­liere peste graniţă, inclusiv din Timiş, cu tot cu vagon. “Dacă îmi aduc aminte bine, după 1998 Societatea C.F.R. Marfă a făcut nişte deplasări prin Bosnia, de unde a recupe­rate aproximativ 100 de vagoa­ne cisternă. Acestea sunt însă doar o parte, probabil, din nu­mărul vagoanelor trimise peste graniţă. Unele probabil că au intrat în patrimoniul compa­niilor feroviare din alte state, altele au fost transformate în rezervoare pentru staţii PECO de către diverşi întreprinzători privaţi”.