Viesparul

Melania-CInceaScriam, la câteva zile după numirea lui Mircea Dumitru în funcţia de ministru al Educaţiei, că, prin măsurile dure anunţate, va porni un război nu cu un om, ci cu un întreg sistem, tentacular și puternic. Dovezile începuseră să curgă la doar câteva zile după aceea. Acum a venit o alta, prin care unii încearcă să-i dea lovitura decisivă. Pentru a-l elimina din scenă. Pentru a se salva pe ei înşişi.

 

La doar o zi după ce ministrul Educaţiei, Mircea Dumitru, declara la Timişoara, referindu-se la plagiate, că „trebuie să ne curăţăm universităţile de practici care ne umbresc instituţiile şi sunt «pete» pe reputaţia întregii comunităţi academice” şi după ce anunţa că primele şcoli doctorale care vor fi evaluate vor fi cele cu probleme, deci cele au lucrări susceptibile a fi plagiate sau dovedite a fi plagiate, iată că pe unele canale media apare informaţia, pe „surse din CNSAS”, că Mircea Dumitru ar fi colaborat cu Securitatea. Asta, deşi există un verdict clar al CNSAS, din 2007, care infirmă această teorie. În plus, informaţiei i s-a dat drumul în presă fără a-i fi solicitat un punct de vedere celui incriminat. Or, orice novice într-ale jurnalismului – cu atât mai mult editorii care aprobă spre publicare articolele – ştie că solicitarea unei opinii, într-o astfel de situaţie, e literă de lege. Lipsa ei trimite cu gândul la ideea că scopul acestor articole nu a fost de a clarifica o neclaritate, ci doar de a macula, la ideea că această ştire nu a apărut întâmplător acum, că cineva vrea să-l oprească cu orice chip, să-l înlăture de la vârful Educaţiei. Pe cine a deranjat? Să trecem în revistă ceea ce a făcut dl Dumitru până acum şi ce anunţase să facă până la finalul mandatului.

La nicio lună de la numirea sa în funcţia de ministru al Educaţiei, lucrurile – anchilozate, luni şi luni, întru protejarea imposturii academice – au început să se mişte înspre normalitate. Atacurile concertate la adresa lui, calomniile deversate asupra-i şi (atunci, ca acum) refuzul de a-i publica opinia, concomitent cu mediatizarea acestora – toate, la doar câteva ore după anunţul premierului Dacian Cioloş privind numirea lui în funcţia de ministru al Educaţiei –, indicau spaima sistemului clientelar din mediul academic, a reprezentanţilor şi beneficiarilor “fabricilor de diplome”, care se treziseră fără protecţie. Pentru ei a fost clar că deschiderea acestei cutii a Pandorei cu doctoratele plagiate, scrise sau girate, va genera un seism de mare magnitudine, ale cărui replici nu se știa până unde vor fi resimțite. Aceste atacuri au fost o dovadă în plus că Mircea Dumitru nu este dependent de clientelismul politic din mediul academic, că nu este nici vulnerabil în faţa reprezentanţilor săi şi că nu-l va tolera. Prima dovadă o dăduse în 2012, când pornise lupta împotriva acestui sistem şi, în calitate de rector al Universităţii Bucureşti, ceruse pedepsirea plagiatului lui Victor Ponta.

Prima măsură pe care Mircea Dumitru a luat-o în calitate de ministru – şi asta, la doar câteva ore după numirea în funcţie –, a fost anunţul privind semnarea ordinului de retragere a titlului de doctor lui Victor Ponta. O decizie pe care cinci miniştri care i-au precedat la Educaţie nu au fost capabili să o ia, fie respingând-o şi sfidând opinie publică, presă, mediu academic, fie temporizând-o.

Apoi, a dat o replică dură unei instituţii de care nu s-a atins niciun ministru până acum, Academia Naţională de Informaţii. După ce această instituţie trimisese Ministerului Educaţiei nouă cereri de renunţare la titlul de doctor, invocând prevederile OUG 94/2014 – deşi nu au fundament legal, procedura de renunțare la titlul de doctor, precum și cea privind anularea actului administrativ constatator al titlului științific nefiind aprobate prin ordin de ministru. E vorba despre cererile formulate de Radu Stroe, Daniel Moldoveanu, Romeo Raicu, Mihai Stănişoară, Bogdan Licu, Loredana Popescu (Neagu), Mihai Tudose, Neculai Onţanu şi Loredana Diaconescu (Radu) – toţi susceptibili de plagiat şi toţi coordonați de Gabriel Oprea. Mircea Dumitru nu a fost intimidat de solicitarea venită de la această instituţie a SRI şi a somat-o public fie să solicite CNATDCU retragerea celor nouă doctorate, fie să şi le asume. O somaţie la care ANI nu a răspuns nici până în ziua de azi. Sfidând efectiv.

A urmat apoi retragerea titlurilor de doctor în cazul lui Victor Ponta şi al lui Gabriel Oprea, după ce CNADTCU le invalidase patalamaua de neplagiat pe care o primiseseră de la CNE. Acelaşi CNATDCU care a anunţat că are în analiză alte 12 teze de doctorat susceptibile de plagiat.

Între timp, a deschis un front de luptă şi cu cei care se împotrivesc din toate puterile concursurilor pentru numirea directorilor din preuniversitar. Şi încă unul, cu cei care se simt ameninţaţi de proiectul de lege al ministrului, care va certifica incompatibilitatea între funcţia de rector şi cea ce demnitar, de parlamentar.

Ieri, la Timişoara, dl Dumitru a reconfirmat public că va face tot ce va putea pentru a curăţa mediul academic de impostură, după ce preşedintele Klaus Iohannis i-o ceruse tot public: „E nevoie de un răspuns clar, care se dă cu maximă celeritate. Nu interesează pe nimeni, domnule ministru, cum se numeşte comisia aia, sau comitetul sau cine analizează, dar ne interesează pe toţi să avem un verdict clar, simplu, fără echivoc şi într-un termen rezonabil. Iar dacă un politician este dovedit ca plagiator, el trebuie să dispară din politică. Dacă un cadru universitar este dovedit că este plagiator, trebuie să dispară din universitate.

Şi tot ieri a anunţat că va evalua şcolile doctorale, întâi pe cele cu probleme, deci cele au lucrări susceptibile a fi plagiate sau dovedite a fi plagiate – printre ele, cum aminteam, cea a Academiei SRI –, unele riscând, deci, să rămână fără acreditare.

Viesparul a fost, deci, deranjat. Şi se simte cu atât mai mult pus în pericol, cu cât semnalul de curăţenie în mediul academic a fost dat de la cel mai înalt nivel, cel al preşedintelui României. Să sperăm că premierul Dacian Cioloş nu va ceda în faţa acestui viespar, a cărui linişte a fost tulburată de unul dintre cei mai buni miniştri ai Cabinetului său, şi nu-i va face jocul.

 

Articol publicat pe Contributors şi în Puterea a Cincea.

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS