Samsarii de iluzii

Melania-CInceaPolemicile publice iscate de legea privind majorările salariale în Sănătate şi Educaţie par a fi efectul unei strategii de imagine pre-electorale a PSD, ALDE şi UDMR. Indiferent care va fi finalul, iniţiatorii legii vor ieşi în câştig. Electoral.

 

Votarea în Parlament a legii privind majorările salariale în Sănătate şi Educaţie şi trimiterea ei la Preşedinţie mi-au amintit de un episod din iulie 2014, când preşedintele de atunci, Traian Băsescu, solicitase o discuţie lămuritoare cu reprezentanţii Executivului, pe tema Legii privind reducerea CAS la angajator? O lege cu efecte majore şi pe termen lung asupra bugetului, pe care Parlamentul o votase fără analiză şi pe care i-a trimis-o spre promulgare. Nedumerirea preşedintelui a vizat provenienţa veniturilor suplimentare, de aproape cinci miliarde de lei, care să acopere acest deficit produs la buget în momentul intrării în vigoare a legii. „Am făcut studiu”, a îngăimat ministrul Finanţelor, Ioana Petrescu, prezentă la întâlnire alături de premierul Victor Ponta. „Daţi-mi-l şi mie…”, le-a spus şeful statului. A urmat o pauză, apoi nişte argumente pur teoretice combinate cu mesaje de natură electorală. Traian Băsescu insista: „Doamnă, daţi-mi şi mie studiul”. Moment în care ministrul Finanţelor s-a uitat la şeful său, Victor Ponta, aşteptând, nu se ştie ce: răspunsul salvator sau doar un gest de încuviinţare din partea acestuia pentru a-i furniza preşedintelui calculele care au stat la baza redactării de către Guvern a respectivului proiect de lege. A urmat un alt moment de tăcere. Apoi, avertismentul lui Traian Băsescu: „Riscaţi să rămâneţi cu nişte dezechilibre foarte mari, să scoateţi, din nou, ţara de pe traseul ei”. Discuţia s-a încheiat cu răspunsul plictisit al primului-ministru: „O să ne descurcăm…” Un răspuns care a trădat iresponsabilitate – era venit din partea unui om care, peste câteva luni, candida la funcţia de preşedinte al României. E dificil de imaginat cum ar fi arătat ţara condusă pe principiul „O să ne descurcăm noi” sau “Las’ că-i bine” ori „Şi care-i problema?”.

Iată că, zilele acestea, colegi de partid de-ai domnului Ponta şi susţinători ai lor de la ALDE şi UDMR au votat o lege tot după principiul „O să ne descurcăm noi”: legea de aprobare a OUG 20/2016, privind majorarea cu o medie de 15 la sută a salariilor în Sănătate şi Educaţie. Fără a o raporta la situaţia existentă şi fără a analiza efectele pe care le va produce, riscând să arunce în aer stabilitatea fiscal-bugetară a ţării.

De câteva zile, analişti economici, specialişti în drept, reprezentanţi ai Guvernului, ai Preşedinţiei, ai BNR atrag atenţia nu doar asupra inoportunităţii votării în Parlament a acestei legii – pe motiv că cifrele aduse în discuţie nu au acoperire în realitate, riscând să arunce ţara în deficit excesiv, cu consecinţele indirecte şi pe termen lung care decurg de aici –, ci şi despre încălcări flagrante ale legii şi ale Constituţiei. Cu trimirere, în acest sens, la nerespectarea Legii responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010 care, la art. 17, spune că “Nu se pot promova acte normative cu mai puţin de 180 de zile înainte de expirarea mandatului Guvernului, (…), care conduc la creşterea cheltuielilor de personal sau a pensiilor în sectorul bugetar.” Şi cu trimitere la încălcarea Constituţiei care, la art. 138, alin. 5, arată că “Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.”

Aspecte de care deputaţii PSD, ALDE şi UDMR, din Comisiile de Buget şi Muncă, nu au ţinut cont şi au votat, într-o grabă iresponsabilă, această lege. Cu câteva zile înainte de intrarea în campanie pentru alegerile parlamentare. Dacă au votat fără să cunoască aceste aspecte, e grav. Denotă un diletantism care nu are ce căuta în zona forului legislative al ţării. Dacă au propus şi au votat în cunoştinţă o lege care nu doar că ne pune în faţa unor pericole financiare ce ameninţă să scape de sub control, dar încalcă o altă lege şi Constituţia, e şi mai grav. Denotă sfidare la adresa legii şi a celor care îşi ghidează activitatea după respectul faţă de lege şi, dat fiind că nu sunt la primul derapaj de genul acesta, reprezintă o ameninţare naţională.

După această ieşire în decor, mai mult ca sigur, PSD şi sateliţii săi politici, ALDE şi UDMR – care au jucat rolul samsarilor de iluzii – vor avea un plus de imagine. Care va veni dinspre zona vizată de creşterile de salarii. Dacă, prin absurd, această lege va fi promulgată, nu va fi atacată la CCR şi va ajunge să-şi producă efectele, vor fi aplaudaţi şi votaţi – ei, aceşti politicieni care, iată, împart dreptatea, mărind salariile. Dacă nu va trece, tot ei vor avea de câştigat. Prin ricoşeu, pe fondul înjurăturilor la adresa preşedintelui Klaus Iohannis, dacă nu o promulgă, sau a Guvernului Cioloş, dacă o atacă la CCR. Şi, implicit, la adresa PNL, partidul care l-a trimis pe dl Iohannis la Cotroceni şi care a anunţat că-l susţine ca premier pe Dacian Cioloş.

 

Articol publicat şi în Puterea a Cincea.

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS