Subiectul arhivei SIPA, fostul serviciu secret al Ministerului Justiţiei, este repus pe tapet în condiţiile în care acest minister vorbeşte tot mai mult despre eventuala refacere a unui proiect de lege vizând inventarierea şi predarea arhivei SIPA. Acest demers este unul de interes şi pe plan local, pentru că, potrivit unor avocaţi timişoreni, în această arhivă s-ar regăsi informaţii sensibile legate de implicarea unor magistraţi timişoreni în controversatele retrocedări de imobile din patrimoniul arhitectonic al Timişoarei.

Un proiect de lege în refacere

Conform unor informaţii oficiale ale Ministerului Justiţiei, va fi refăcut proiectul de hotărâre privind constituirea comisiei de inventariere şi predare a arhivei fostului Serviciu Independent pentru Protecţie şi Anticorupţie.  

După ce oficialii ministeriali au fost obligaţi să retragă proiectul de hotărâre privind constituirea unei comisii pentru inventarierea si predarea arhivei fostei SIPA, ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, a declarat recent că acest proiect iniţiat de fostul ministru, Mona Pivniceru, şi retras din cauza unui articol din Legea arhivelor, urmează să fie refăcut, dându-i-se o formă  care să satisfacă toate cerinţele legate de legalitate.

Comisia pentru Independenţa şi responsabilizarea justiţiei din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a menţionat că se impune predarea către Arhivele Naţionale a arhivei fostei SIPA, în vederea distrugerii tuturor documentelor, mai puţin a celor privitoare la raporturile contractuale ale foştilor salariaţi şi statele de plată care nu sunt prescriptibile si care sunt necesare pentru calcularea pensiei foştilor angajaţi ai acestei structuri care încă nu s-au pensionat. Conform CSM, distrugerea arhivei SIPA se impune în condiţiile în care, în raportul Comisiei Europene din 2004, SIPA a fost criticată cu privire la transparenţă şi răspundere, existând raportări privind implicarea sa în abuzuri legate de drepturile omului şi influenţarea sistemului judiciar.

Informaţii care ar putea elucida problema retrocedărilor ilegale?

Dacă actuala conducere a Ministerului Justiţiei va lua decizia de a distruge arhiva SIPA, aşa cum se vehicula, se vor pierde definitiv şi datele adunate în anii 2000 – 2006 în cazul retrocedărilor controversate de imobile de la Timişoara.

Deşi Ministerul Justiţiei spune că Inspecţia Judiciară nu a avut niciun fel de sesizări şi nici indicii care să ducă la sesizarea din oficiu în cazul retrocedărilor controversate de la Timişoara, surse din sistemul judiciar au confirmat că situaţia retrocedărilor controversate de la Timişoara era cunoscută foarte bine la nivel central, la Ministerul Justiţiei existând informări şi anchete, inclusiv la nivelul fostului SIPA.

Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie, continuatoarea SIPA, s-a arătat interesată de ce se întâmpla la Timişoara, în aceste procese, dar lucrurile par să se fi terminat, din punct de vedere al investigării fenomenului, odată cu desfiinţarea DGPA, în 2006 – şi ar fi interesant de aflat ce date se regăsesc în arhiva fostei SIPA. Problema e că nu se ştie în ce măsură va mai fi posibil acest lucru, pentru că, acum, Ministerul Justiţiei nu pare interesat să analizeze documente din fosta arhivă. Conform unor surse din sistemul judiciar timişorean, multe dintre dosarele de retrocedare vizând clădiri istorice din Timişoara ajungeau invariabil la aceleaşi complete, la aceiaşi judecători. Unii s-au pensionat, alţii au fost verificaţi şi au primit “certificate de bună purtare”.

În prezent, spun aceleaşi surse, e prea târziu să se mai înceapă urmărirea penală împotriva lor, pentru că faptele s-au prescris. Însă pot fi atacate pe civil hotărârile judecătoreşti şi se poate obţine, în ultimă instanţă, anularea retrocedării, dacă se doreşte acest lucru.

Conform unor avocaţi timişoreni, faptele s-au desfăşurat pe o perioadă destul de lungă de timp şi, din păcate, au rămas neanchetate în mare parte. Încă din 1997, unele clanuri din Timişoara erau orientate spre acest segment al retrocedărilor. Ulterior, după apariţia Legii 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, fenomenul a ajuns la apogeu.

“Ştiu sigur că SIPA a monitorizat acele retrocedări controversate, şi magistraţii care erau implicaţi în procese cu un final ce poate fi pus sub semnul întrebării. Este posibil însă, ţinând cont de perioada lungă de timp scursă, ca unele infracţiuni constatate atunci să se fi prescris între timp. Pe de altă parte, ştiind ce legătură aveau unii angajaţi ai SIPA cu o serie de magistraţi, pot bănui şi interese ca situaţia de la Timişoara să fi fost prezentată cât mai curat în acele rapoarte ale SIPA”, ne-a declarat avocatul timişorean Carmen Obîrşanu.

Cert este că, până acum cel puţin, nu s-a discutat pe plan local despre posibilitatea ca o parte din această arhivă a SIPA să fie preluată de Arhivele Naţionale. “Nu ştiu să fi existat discuţii în acest sens. Un eventual transfer s-ar reglementa eventual la nivel central”, spune Raul Rus, directorul Arhivelor Naţionale Timiş.

Judecător Cristi Danileţ: “În arhiva SIPA se mai găsesc doar informaţii din perioada 2001 – 2005”

Fost consilier ministerial în timpul mandatului Monicăi Macovei la Ministerul Justiţiei, judecătorul Cristi Danileţ declară că în aceste arhive SIPA se găsesc informaţii vizând strict perioada 2001 – 2005. “În momentul în care Monica Macovei a preluat mandatul de ministru al Justiţiei, a constatat că, în mod regulat, respectiv la interval de cinci ani, aceste documente se distrugeau. Ca atare, în aceste arhive nu se va mai găsi nimic legat de perioada de dinainte de 2001. Pentru că acest interval de distrugere era unul neobişnuit, raportat la perioada de păstrare a unei arhive, Monica Macovei a dispus sigilarea arhivei, aceasta fiind şi acum depozitată la Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Teoretic, pentru că aşa era procedura, faptele de natură penală sesizate în acele rapoarte au fost înaintate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De aceea, se crede că majoritatea informaţiilor rămase acolo sunt legate de viaţa personală, fiind obţinute în mod abuziv în urma monitorizării unor magistraţi, avocaţi, chiar şi jurnalişti. Din această perspectivă, nu văd care ar fi finalitatea şi utilitatea unor astfel de informaţii”, ne-a declarat Cristi Danileţ.

Ca atare, în respectivele arhive nu se mai găseşte nicio informaţie legată de demersurile de retrocedare începute în unele instanţe în Timişoara din 1997 – 1998, aşa cum susţin unii avocaţi timişoreni. Ceea ce înseamnă că posibilitatea iniţierii unor anchete pe cazurile respective este nulă.

De altfel, interpelat recent pe tema retrocedărilor contestabile de la Timişoara, Ministerul Justiţiei a precizat că, în cazul clarificării aspectelor, în special ale actelor juridice care pot atrage răspunderea penală a persoanelor angajate în cadrul instituţiilor menţionate (Primărie, parchete, instanţe) a solicitat sprijinul Parchetului General, precum şi al Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, entităţi abilitate să verifice existenţa unor cauze penale, respectiv să controleze activitatea procurorilor şi judecătorilor implicaţi în procedurile respective.

Şi, de la aceste sesizări, s-au făcut verificări şi s-a ajuns la concluzia că Inspecţia Judiciară a CSM nu ştie nimic, pentru că nu a primit nicio sesizare: „Din verificările efectuate prin intermediul CSM, am constatat că, până în prezent, Inspecţia Judiciară nu a fost sesizată cu privire la conduita profesională a vreunui procuror sau judecător care a soluţionat sau s-a pronunţat în vreuna din cauzele care au avut ca obiect retrocedarea unor imobile în oraşul Timişoara.”

Inspecţia Judiciară a precizat că nu a avut date şi indicii concrete care să stea la baza unei sesizări din oficiu în legătură cu conduita profesională a acestor magistraţi. Aceasta în condiţiile în care chiar şi DNA anchetează mai multe cazuri de retrocedare din Timişoara, în care sunt indicii mai mult decât concrete care arată încălcarea legii, printre ele numărându-se şi cazul retrocedării unei clădiri construite de către stat la Spitalului de Copii „Louis Ţurcanu”, din Timişoara.

Ministerul Justiţiei spune că verificările care conduc la antrenarea răspunderii disciplinare a magistraţilor, precum şi cele care vizează răspunderea deontologică a magistraţilor ca urmare a încălcării normelor de conduită pot avea loc numai în condiţiile în care sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare conţine date din care să rezulte indicii concrete cu privire la identificarea autorului şi a situaţiei de fapt.

Iar Inspecţia Judiciară nu pare dispusă să deschidă o anchetă doar pentru acest fenomen general al retrocedărilor controversate de la Timişoara, susţinând că afirmaţiile cu caracter general care vizează o posibilă complicitate a procurorilor şi judecătorilor pentru intrarea nelegală a unor imobile din Timişoara în posesia unor clanuri de romi, fără individualizarea unor fapte concrete privind conduita profesională a unui procuror sau judecător, nu pot determina sesizarea sa din oficiu.