Neînceperi de urmăriri penale şi prescripţii pentru falşii revoluţionari

ALTAR 1989 Timişoara cere de ani buni o verificare amănunţită a dosarelor de revoluţionar

Revolutionari ALTARÎn timp ce mai multe asociaţii de revoluţionari din Timişoara cer şi acum verificări riguroase şi eliminarea impostorilor din rândul celor cu merite reale, în justiţie s-au împărţit prescrieri şi neînceperi de urmăriri penale în dosarele care însumau o bună parte din plângerile şi sesizările făcute pe această temă.

 

Fără răspundere penală

Sunt asociaţii de revoluţionari, precum ALTAR 1989 Timişoara, care cer de ani buni o verificare amănunţită a dosarelor de revoluţionar, precum şi eliminarea privilegiilor şi pedepsirea falşilor luptători cu merite deosebite în victoria Revoluţiei din 1989. Aceste sesizări şi cereri au luat şi forma unor interpelări parlamentare, dar şi a unor sesizări şi plângeri oficiale la structurile de resort.

Ce s-a ales în urma acestor iniţiative? Un demers de verificare, mai mult sau mai puţin formal, şi cam atât. E un lucru certificat şi de Ministerul Justiţiei care a transmis recent un răspuns la o interpelare parlamentară făcută şi în urma sesizărilor de la Timişoara, interpelare în care se cer date despre stadiul în care se găsesc dosarele falşilor revoluţionari la parchete şi în instanţe. Despre eventuale procese nu poate fi vorba, pentru că, după cum se arată în documentul Ministerului Justiţiei, aceste demersuri de verificare s-au oprit la parchet. La Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în urma acestor sesizări s-au iniţiat două dosare: 37/P/2012 şi nr. 618/P/2013 ale Secţiei de urmărire penală şi criminalistică.

Cel din 2012 se află tot în curs de soluţionare. Cel din 2013 a fost rezolvat, în sensul că s-a stabilit neînceperea urmăririi penale, cercetarea netrecând dincolo de autori necunoscuţi. Ca atare, cercetarea penală nu a mai progresat până la identificarea autorilor, constatându-se direct prescripţia faptelor. Neînceperea urmării penale s-a stabilit şi faţă de „autori necunoscuţi, membri ai Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989/Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în forma calificată, fals material în înscrisuri oficiale şl favorizarea infractorului, întrucât nu sunt întrunite elemente constitutive ale infracţiunilor, sub aspectul laturii obiective.”

Ca atare, prejudiciile imense cauzate bugetului de stat de indemnizaţiile plătite falşilor revoluţionari rămân infracţiuni fără pedeapsă. Şi, dacă la acest nivel de vârf nu s-au identificat răspunderi penale, posesorii unor certificate de revoluţionar eliberate în mod oneros pot să primească mai departe bani de la statul român, pentru că e destul de clar că sunt şanse foarte mici ca un procuror să-i mai ia vreodată la întrebări.

Preşedintele ALTAR: “Sunt falsuri grosolane”

Virgil Hosu Foto banatulmeuPreşedintele Asociaţiei Luptătorilor din Timişoara Arestaţi la Revoluţie, Virgil Hosu, spune că este de neînţeles că fapte flagrante legate de măsluirea certificatelor de revoluţionar, fapte care au dus la prejudicierea majoră a bugetului de stat, au rămas nepedepsite, în ciuda evidenţelor şi a sesizărilor făcute pe această temă.

“Sunt falsuri grosolane, sunt comisii speciale care ar fi trebuit să facă verificări temeinice, sunt preşedinţi de asociaţii de revoluţionari care se fac vinovaţi de fals şi uz de fals, pentru că au susţinut această impostură. Preşedintele asociaţiei avea responsabilitatea de e verifica veridicitatea dosarului pe care l-a înaintat şi susţinut spre aprobare. Vinovaţi sunt şi cei care au dat declaraţii false, echivalentul unei mărturii mincinoase. Totodată, la Secretariatul de Stat pentru Probleme Revoluţionarilor avea obligaţia de pune documentele cap la cap. Există şi Comisia parlamentară a revoluţionarilor din Decembrie 1989, în cazul căreia pot spune că impresia mea e că nici în prezent o parte din membrii acestei structuri nu-şi fac bine treaba. Avem nume de persoane, inclusiv de pe plan local, fără participare directă în evenimentele din 1989, care, totuşi, posedă certificate de revoluţionar”, spune Virgil Hosu.

Revoluţionarul timişorean vorbeşt despre o filieră remarcată şi pe plan local formată din cadre ale Internelor şi Apărării care au certificate de revoluţionar, în contradicţie cu prevederile legale. “Legea spune în mod expres că aceste cadre nu pot primi certificate de revoluţionar. Cu toate acestea, există şi pe plan local cazuri în care cadre de la Interne sau Apărare au certificate de revoluţionar. În afară de unul sau două cazuri, de notorietate în Timişoara, niciunul dintre aceşti oameni nu ar trebui să aibă certificate de revoluţionar. Trebuie făcute verificări extinse pe acest segment, şi trebuie cerute informaţii inclusiv de la structurile de care aparţin. Unii îşi arogă meritul că au «fraternizat» cu poporul în 22 sau 23 decembrie 1989, când deja lucrurile erau clare şi se ştia că nu mai există cale înapoi”, ne-a declarat Virgil Hosu.

Preşedintele ALTAR mai spune că anomaliile continuă, la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor fiind respinse dosare de revoluţionar, tocmai pentru că nu există suficiente documente doveditoare care să ateste meritele deosebite, sau pentru că există documente sau declaraţii cu suspiciuni de uz de fals, iar în Comisia Parlamentară pentru Problemele Revoluţionarilor o parte din aceste dosare sunt aprobate fără probleme.

Ţinând cont că în fruntea Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist se găseşte un timişorean, Adrian Sanda, câteva asociaţii de revoluţionari speră să fie demarată o anchetă extinsă, care să facă ordine în ceea ce priveşte controversata problemă a certificatelor de revoluţionar.

ALTAR1989 spune că dubii legate de număr nu sunt în cazul răniţilor sau al urmaşilor celor decedaţi, unde lucrurile sunt foarte clare, pentru că există documente. Şi în ceea ce priveşte cei arestaţi există o evidenţă ce poate fi verificată. La nivelul Timişoarei, din 878 de persoane au mai rămas sub 400, iar reţineri s-au făcut doar în Timişoara, Sibiu şi Bucureşti. În total, nu pot fi mai mult de 700 de persoane. E cu totul alta situaţia în cazul categoriei luptătorilor cu merite deosebite, unde nu există nici acum o situaţie clară. Conform ALTAR 1989 trebuia să se dea certificate de luptător doar în oraşele martir, unde într-adevăr au existat morţi, răniţi şi adevăraţi revoluţionari, care au acţionat decisiv în evenimentele din decembrie 1989.

Reprezentanţii ALTAR 1989 mai spun că ar fi trebuit să rămână cu certificate doar cei care aveau un dosar clar, bazat pe mărturii şi poze necontestabile. Revoluţionarii timişoreni consideră că ar fi trebuit să stârnească suspiciuni “dovezile” calităţii de revoluţionar găsite după 15 – 20 de ani de la Revoluţie şi că o anchetă făcută la nivel de Poliţie sau Parchet ar fi foarte simplă.

“Revelaţii” târzii

În 2006, la doi ani după intrarea în vigoare a Legii Recunoştinţei, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor făcea public faptul că sunt înregistraţi la nivel naţional 6.000 de revoluţionari. După ce au început prelungirile succesive ale preschimbării certificatelor de revoluţionar, numărul a crescut constant şi s-a ajuns în prezent la peste 23.000 de posesori de certificate de revoluţionari. Cifra este considerată aberantă de unele asociaţii de revoluţionari de pe plan local, atâta vreme cât în Timişoara, în locul din care a pornit Revoluţia sunt aproximativ 2.800 de revoluţionari, iar asociaţii precum ALTAR 1989 reamintesc faptul că pe prima listă a revoluţionarilor cu merite se regăseau, la Timişoara, doar 200 de persoane.

Nu doar revoluţionarii, ci şi oraşele-martir s-au înmulţit vertiginos în ultimii ani. În prezent sunt 13 oraşe-martir (cu alte trei, în aşteptare), în care sunt înregistraţi 15.823 de revoluţionari, respectiv peste 61% din totalul revoluţionarilor care au dobândit certificatele şi titlurile conform Legii 42/1990 republicată. În celelalte 29 de judeţe în care nu sunt oraşe-martir sunt înregistrate 12.063 de persoane.

Conform unor contabilizări făcute de către unele asociaţii de revoluţionari, situaţia pe oraşe-martir a revoluţionarilor este următoarea: Bucureşti – 6.496 de persoane, Timişoara – 2.790 de persoane,  Braşov – 1.389 de persoane, Constanţa – 1.298 de persoane, Sibiu – 687 de persoane, Buzău – 576 de persoane, Cluj – 545 de persoane, Arad – 486 de persoane, Dâmboviţa – 480 de persoane, Prahova – 330 de persoane, Mureş – 343 de persoane, Brăila – 214 persoane şi Iaşi – 189 de persoane.

Print Friendly, PDF & Email