Mii de români zac în morgi din străinătate

Acest tip de comerţ e în floare, însă, în Timişoara fiind zeci de firme de profil care intermediază repatrieri de decedaţi

Masina funeraraMii de români cu venituri modeste care mor în străinătate zac luni întregi la morgile spitalelor sau camerele frigorifice ale unor firme de pompe funebre, şi, în final, ajung în gropi comune sau incineraţi pentru că familiile lor nu găsesc banii necesari repatrierii. Ministerul Afacerilor Externe susţine că nu există fonduri pentru a se interveni nici în cazuri sociale, pentru că s-ar crea un precedent şi pentru că… prea puţini români mor peste hotare. În Timişoara există zeci de firme care intermediază repatrieri de decedaţi, contra unor sume de ordinul miilor de euro, unele  făcându-şi reclamă şi prin intermediul paginilor de Facebook.

 

O afacere profitabilă

În urmă cu câteva luni făcea vâlvă pe plan intern o reţea infracţională ciocli-medici, din care făceau parte inclusiv poliţişti. Afacerea era simplă: agenţii de poliţie, asistenţii medicali sau medicii membri ai filierei deveniseră un fel de agenţi comerciali pentru firme de pompe funebre, pe care le anunţau, contra unui comision, ori de câte ori se înregistrau decese, în spital sau în accidente. Astfel, au existat cazuri în care familia primea vestea morţii chiar de la firma de pompe funebre care suna să încheie contractul.

Asociaţii ale românilor din diaspora susţin că acest gen de afaceri funcţionează de ani buni pe lângă unele spitale din Italia, Anglia sau Spania. Anumite firme de pompe funebre preiau cadavrele străinilor din spital şi apoi negociază cu familiile îndoliate condiţiile „eliberării”, luând comisioane pentru pretinse servicii de îmbălsămare şi refrigerare. Cu acest gen de ciocli cu tarife negociabile au de furcă familiile sărace ale unor români plecaţi să lucreze peste hotare, cărora, pentru repatrierea unui cadavru, li se cer sume ce pot merge până la 10.000 de euro. Şi sunt situaţii în care este nevoie de contractarea unui credit bancar pentru ca românul decedat peste hotare să fie înmormântat creştineşte în ţară, să nu ajungă în gropi comune sau incinerat „la grămadă” cu oameni ai străzii.

Prin reprezentanţii diasporei în Parlament, românii de peste hotare au solicitat de mai multe ori Ministerului Afacerilor Externe realizarea unui fond din care să se plătească costurile de repatriere ale cetăţenilor români care mor peste hotare şi ale căror familii nu-şi permit să suporte aceste sume.

„După cum ştiţi, cetăţenii români au trimis în ţară, în anul precedent, peste 4,2 miliarde de euro, mult mai mult decât suma investiţiilor străine directe aduse de investitorii străini în ţară. Sunt convins că există resurse având în vedere binele pe care îl fac cetăţenii români din diaspora economiei româneşti, iar sumele care ar trebui acordate repatrierii cetăţenilor care au ajutat atât de mult România de departe de casă, ar fi similare unei amenzi de trafic, pe lângă miliardele de euro şi dolari pe care le tot trimite diaspora aici, în ţara de origine”, se preciza într-un apel trimis Ministerului de Externe de Aurelian Mihai, deputat reprezentant al diasporei – Colegiul 1 Europa Vest.

În străinătate se moare mai puţin

Sunt sute de apeluri de acest fel transmise MAE care, recent, a răspuns unor astfel de solicitări, invocând nişte statistici interesante. Reprezentanţii MAE susţin că, potrivit datelor furnizate de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în ultimii ani s-a înregistrat o medie anuală de circa 2.500 de decese ale cetăţenilor români în străinătate.

Mai departe, MAE îşi continuă pledoaria, susţinând, într-o formulare elegantă, că, în general, peste hotare… se moare prea puţin: „De altfel, rata deceselor înregistrată în ultimii ani în România (circa 250.000 de decese anual, la o populaţie de maxim 20 de milioane de locuitori), raportată la dimensiunile comunităţii româneşti din străinătate (3 – 4 milioane de persoane) indică o cifră substanţial superioară, indiferent de structura demografică a diasporei”.

Şi de aici, totul e matematică. „Costul unui transport funerar către România se cifrează, de regulă, între 3.000 – 6.000 de euro, în cazul în care decesul a survenit pe teritoriul statelor din Europa de Vest, ajungând însă şi la 10.000 – 15.000 de euro, în cazul transporturilor din alte regiuni de pe mapamond, precum continentul american, Orientul Îndepărtat, Australia sau Noua Zeelandă”. MAE nu îşi pune întrebări legate de justificarea acestor sume mari, din care, nu o dată partea leului îi revine firmei de pompe funebre, pentru diverse comisioane şi servicii, iar transportul poate reprezenta doar o treime. Însă continuă cu aceeaşi demonstraţie matematică, dublată de clasicul argument al sărăciei bugetare:  „Prin raportare la un cost mediu de 4.000 de euro, un fond acoperitor pentru suportarea cheltuielilor aferente transporturilor funerare destinate repatrierii cetăţenilor români decedaţi în străinătate ar urma să se cifreze la milioane sau chiar zeci de milioane de euro anual. În ultimii ani au existat diverse iniţiative şi propuneri în sensul implicării statului în repatrierea cetăţenilor români decedaţi în străinătate, fără a se oferi însă soluţii sustenabile de identificare a unor resurse financiare adecvate.”

În final, Externele au găsit şi o „soluţie” pentru cazurile în care nu există banii necesari repatrierii: „În consecinţă, MAI poate suporta cheltuielile de rapatriere a cetăţenilor români decedaţi pe teritoriul statelor terţe, ale căror familii nu dispun de sumele necesare repatrierii, numai dacă nu există posibilitatea înhumării sau incinerării în statul în care a survenit decesul”. Adică, e un alt fel de a spune că Statul nu dă niciun ban, atâta vreme cât există soluţia gropilor comune, a cimitirelor săracilor sau a incinerării colective.

Este foarte adevărat că Statul are destule priorităţi sociale pe plan intern, de la bătrâni bolnavi, cu pensii mizere, până la copii abandonaţi prin spitale. Totuşi, fiind vorba de familii îndoliate care nu îşi permit costurile aducerii în ţară a corpului unui om drag, şi de un sfârşit creştinesc, această poziţie intransigentă poate reprezenta un nou motiv de reflecţie asupra relaţiei pe care o are în România, statul, cu proprii cetăţeni.

Zeci de firme de profil în Timişoara

În Timişoara există zeci de firme de profil care intermediază repatrieri de decedaţi, unele făcându-şi cunoscute serviciile inclusiv prin intermediul reţelei de socializare Facebook. În funcţie de ţara din care se face repatrierea, aceasta poate costa de la 3.000 de euro, până la sume ce depăşesc cu mult 10.000 de euro. Însă firmele locale au tarife mici faţă de cele de pretinse de firmele din profil din străinătate, care preiau decedaţii şi cu care negociază intermediarii din România.

Una dintre firmele timişorene oferă, în cazuri de acest gen,  preluarea decedatului din toate spitalele, spălat, îmbrăcat, formolizat, transport internaţional cu maşini funerare Volkswagen şi Mercedes noi, frigidere pentru păstrarea decedatului şi machiaj.

O societate de profil din Timişoara precizează că, în general, în apropierea oricăror spitale din Europa, există firme de pompe funebre care se ocupă şi cu repatrierea unei persoane decedate, indiferent de destinaţie. ”Totuşi, e bine de ştiut că preţurile sunt destul de ridicate. În Comunitatea Europeană, firmele specializate au obligaţia de a rezolva problema repatrierii în cel mult 72 de ore de la cerere. Sicriul trebuie să corespundă normelor europene aflate în vigoare, costurile nefiind exagerate în cazul în care acesta este pus la dispoziţie de aceeaşi firmă care efectuează şi repatrierea”, spun reprezentanţii aceleiaşi firme.

Tot aceştia precizează că preţul unui sicriu standard nu poate depăşi suma de 350 de euro şi trebuie să fie în conformitate cu normele europene ale poliţiei mortuare. Sicriul trebuie să conţină, în interiorul său, un alt sicriu din zinc, persoana decedată fiind în inchisă ermetic în acel sicriu, care nu va putea fi deschis în România numai în cazuri excepţionale şi dacă acest lucru a fost cerut înainte de întocmirea documentelor. Se poate opta şi pentru alte tipuri de sicrie, nu doar cel economic, dar costurile devin semnificativ mai mari.

Aceeaşi firmă timişoreană dă şi sfaturi legate de transportul decedaţilor din diverse ţări ale Uniunii Europene, precizând: “Costurile pot diferi în funcţie de modul în care firma organizează transportul. În acest sens, este foarte important să încercaţi să obţineţi oferte de preţ nu doar de la o singură firmă, pentru a putea analiza opţiunile. După ce vă hotărâţi asupra unei firme, asiguraţi-vă că aveţi o confirmare scrisă, prin e-mail sau fax, a serviciilor cerute. Apoi, de comun acord, se stabileşte timpul de plecare şi cel aproximativ de sosire. Atenţie! Vă puteţi confrunta cu diverse situaţii în care firmele contractate să încerce să obţină mai mulţi bani decât este cazul, încercând să profite de situaţie. Interlocutorul este obligat să va trimită un precontract în care sunt specificate clar toate datele discutate în prealabil. Atenţie mare şi la sicriul folosit.”

Print Friendly, PDF & Email