Intermodalul timişorean înghite bani, din nou, deşi nu se ştie unde se va construi

Centrul Intermodal sau Multimodal de Marfă Timişoara, un centru complex de transport, care reuneşte multiple opţiuni de transport marfă, este din nou o sursă de cheltuieli pentru Consiliul Judeţean Timiş. Administraţia judeţeană a prevăzut din nou bani pentru documentaţia preliminară, în proiectul de buget pe acest an, deşi nu se ştie nici unde va fi amplasat.

 

Documentaţie preliminară de 152.000 de lei, locaţie necunoscută

De ani de zile se tot discută despre realizarea Centrului Intermodal sau Multimodal de Transport Marfă Timişoara. Şi tot de ani buni se alocă resurse pentru tot felul de studii şi planuri legate de această prezumtivă investiţie.

Anul acesta nu face excepţie. Proiectul de buget pe 2017, finalizat de Consiliul Judeţean Timiş şi postat pentru dezbatere publică pe site-ul instituţiei, alocă 152.000 de lei pentru elaborarea documentaţiei Centrului Multimodal Timişoara.

„Este vorba despre proiectul care urmează să se facă cu fonduri europene”, spune preşedintele Călin Dobra. Însă, de-a lungul ultimilor ani au fost vehiculate numeroase variante de amplasare a acestuia – Recaş, Covaci, Sânandrei, Remetea Mare, şi în ultimă instanţă Timişoara, lângă Aeroportul Internaţional Timişoara.

Mai bizar este faptul că, până în momentul de faţă, nu se poate indica cu exactitate locul în care va fi amplasată această investiţie, pentru care se plăteşte, în acest an, o sumă destul de mare pentru documentaţie preliminară. „În principiu, acest proiect implică varainta cu Remetea Mare, care nu este însă una bătută în cuie. Se ia în calcul inclusiv varianta cu Aeroportul”, ne-a declarat Călin Dobra.

Totul este ca, dacă tot se dau bani pentru documentaţie, să se clarifice şi localizarea, pentru că altfel respectivele studii de fezabilitate sau prefezabilitate, care depind în foarte mare de un anumit amplasament şi specificul său, nu vor putea fi folosite în forma în care sunt făcute. Şi vor trebui refăcute sau actualizate, cu alţi bani de la buget, evident.

 

Optimism fără fundament

De-a lungul anilor, în ciuda semnalelor venite de la Ministerul Transporturilor, care a lăsat să se înţeleagă că nu are de gând să aloce prea curând fonduri pentru Intermodalul timişean, la CJ Timiş s-au succedat declaraţiile de un optimism nejustificat.

După ce devenise evident că nu se va face niciun pas concret pentru începerea investiţiei, tot de la CJ Timiş s-a lăsat să se înţeleagă că, oricum, chiar dacă a fost amânat pe exerciţiul financiar 2014 – 2020, Intermodalul din Timiş este primul pe listă, fiind preferat celorlalte proiecte de centre de acest gen din ţară.

Iluzia a fost spulberată de Ministerul Transporturilor care, într-un răspuns la o interpelare pe această temă, pe perioada Guvernului Ponta, preciza că nu există preferaţi şi că toate proiectele de centre intermodale din ţară pleacă cu şanse egale.

 

Aeroportul Timişoara, ultima variantă

Ultima variantă, sprijinită de Master Plan-ul General de Transport, în care figurează obiectivele de investiţii pentru perioada 2015 – 2030, a fost că Centru Intermodal de Transport se va construi în zona Aeroportului Timişoara.

Se aprecia că, odată cu dezvoltarea acestui proiect, companiile private „vor avea noi oportunităţi de dezvoltare prin oferirea unor legături excelente între căile rutiere – prin conexiunile cu şoseaua de centură şi autostradă – şi cele feroviare şi aeriene” şi se va „contribui la eliminarea traficului greu din oraş, la reducerea poluării, la decongestionarea traficului urban şi la menţinerea în stare bună a infrastructurii rutiere urbane.”

Potrivit aceluiaşi proiect, terminalul de marfă va include un centru cargo, o platformă de staţionare aeronave şi un terminal de cale ferată. În plus, proiectul prevede şi reabilitarea liniei ferate existente în perimetrul aeroportului, conectarea acesteia la reţeaua naţională, realizarea de locuri de parcare pentru autovehicule şi conexiuni de transport.  

 

Documentaţii şi cam atât

Până acum, pentru Intermodalul care nu a trecut de stadiul de investiţie pe hârtie, s-au cheltuit sume de ordinul zecilor de mii de euro pentru studii de fezabilitate. Doar studiul iniţial a costat 66.250 de euro, iar suma a fost obţinută parţial dintr-un proiect aferent Programului Phare CBC România – Serbia.

Ulterior, s-au alocat sume atât pentru readaptarea proiectului la nou locaţie de la Remetea Mare (după ce varianta iniţială cu realizare la Recaş nu a mai fost pe placul fostei administraţii judeţene), cât şi pentru reactualizarea documentaţiei. 

După ce iniţial s-a convenit realizarea lui la Recaş, unde Statul avea teren disponibil şi s-a întocmit din bani publici şi documentaţia iniţială, CJ Timiş a decis să-l mute la Remetea Mare, unde Statul nu are nici teren, nici documentaţii realizate şi aprobate. Cheltuiala legată de studiul de fezabilitate pentru acest obiectiv a fost triplă, pentru că şi la Recaş, Statul avea teren disponibil, şi s-a întocmit din bani publici şi documentaţia iniţială, iar studiul de fezabilitate nu a mai fost utilizat, după ce CJ Timiş a decis să-l mute la Remetea Mare.

Motivele acestei permutări au rămas neclare. S-a făcut în acest sens o interpelare în care s-a cerut Ministerului Transporturilor explicaţii. Răspunsul a fost doar un istoric al investiţiei.

Ca atare, s-a revenit cu o a doua interpelare. Ministerul Transporturilor a oferit un nou răspuns care, din nou, nu a lămurit problema de fond, menţionând doar că locaţia a fost aleasă de CJ Timiş, care va şi suporta costul pentru terenurile de la Remetea Mare. “În anul 2012 autorităţile publice locale au transmis conducerii Ministerului Transporturilor o adresă prin care CJ Timiş şi partenerii locali susţin ca primă locaţie Remetea Mare, iar locaţia Recaş ca şi locaţie de rezervă. În conformitate cu Ghidul Solicitantului pentru Programul Operaţional Sectorial Transport – Axa Prioritară 3, terenul destinat investiţiei trebuie asigurat de către autorităţile locale”, transmitea Ministerul Transporturilor.

În 2015 Ministerul Transporturilor a recunoscut că s-a stabilit varianta cu Remetea Mare, la sugestia administraţiei judeţene.

Pe de altă parte, administraţia judeţeană susţinea că, ulterior aprobării Studiului de fezabilitate, au avut loc consultări repetate cu reprezentanţii CFR şi cei ai Ministerului Transporturilor, pentru clarificarea structurii finale a soluţiei tehnico-economice a studiului de fezabilitate. În acest sens au fost elaborate câteva variante, modificate în funcţie de informaţiile şi cerinţele transmise în paralel cu elaborarea ghidului aplicantului. Şi apoi documentaţia a fost din nou revizuită, deşi CJ Timiş plătise de mult studiul de fezabilitate, care trebuia să fie conform şi cu cerinţele CFR, şi cu cele ale finanţatorului.  Atunci se invoca termenul de urgenţă pentru încadrarea în datele stipulate pentru depunerea proiectelor pe un anumit exerciţiu financiar, însă de aceste intenţii s-a ales praful.

Articol scris de

Jurnalist Timpolis, bogdan.piticariu@timpolis.ro