Hărţile de inundaţii – o investiţie de peste 40 de milioane de euro cu beneficii greu de estimat

În Timiş hărţile nu au dat greş doar pentru că se ştia din 2005 care sunt zonele de risc

Inundatii TimisÎn contextul noilor viituri, care şi-au făcut simţite efectele şi în Timiş, s-a readus în discuţie o investiţie pentru care s-au dat  în mod constant sume importante de la bugetul local şi central, în ultimii ani. Este vorba despre hărţile de inundaţii, pentru care s-au cheltuit până acum peste 45 de milioane de euro. Noile zone-problemă din ţară au dovedit că aceste documente sunt inutile. În Timiş hărţile nu au dat greş, însă se ştia din 2005 care sunt zonele de risc.

 

„Cartografiere” scumpă, cu efecte controversate

În ultimii ani, România a dat peste 45 de milioane de euro pentru întocmirea unei hărţi naţionale de hazard şi risc în caz de inundaţii, iar ultimele viituri cu efecte catastrofale au demonstrat că investiţia, pe unele segmente cel puţin, este total inutilă.

În festul de multe cazuri, pe aceste hărţi localităţile în care casele au fost măturate de viituri sunt trecute ca „zone fără probleme”. Iar în unele aşezări afectate grav de puhoaie riscul menţionat în hărţi este „mic sau nesemnificativ.”

Pentru întocmirea acestor hărţi s-au dat 36 de milioane de euro din fonduri europene, restul de 10 milioane de euro fiind plătite din bugetul statului.

Hărţile de hazard şi risc la inundaţii au fost întocmite pentru zonele desemnate ca având un risc potenţial semnificativ la inundaţii, fiind analizaţi circa 33.500 de kilometri de cursuri de apă, adică 42% din cei de la nivel naţional.

Au fost scanate cursurile principale de apă şi afluenţii lor de la nivelul celor 11 bazine hidrografice din România: Crişuri, Banat, Jiu, Olt, Argeş-Vedea, Buzău-Ialomiţa, Dobrogea-Litoral, Prut-Bârlad, Siret, Mureş, Someş-Tisa.

Hărţile de hazard şi de risc la inundaţii sunt, teoretic, folosite la reactualizarea planurilor de apărare împotriva inundaţiilor la nivelul tuturor bazinelor hidrografice. Astfel, autorităţile susţineau că pe viitor vor putea fi reduse potenţialele pagube în zonele cu risc de inundaţii. Autorităţile locale susţineau că vor putea ţine cont de aceste hărţi atunci când trebuie să elibereze, de exemplu, o autorizaţie de construcţie într-o anumită zonă. Din perspectiva întâmplărilor ultimelor zile, se poate pune însă sub semnul întrebării justeţea şi corectitudinea acestor hărţi.

În Timiş, pe parcursul ultimilor ani, C.J. Timiş a alocat bani pentru aceste hărţi de inundaţii: în 2010, 2011, 2012 şi 2013, câte 10.000 de lei, deşi au exis­tat voci, competente în domeniul inter­venţiei în situaţii de urgenţă, care au contestat utilitatea acestor documente.

Pe lângă aceste hărţi de inundaţii, Guvernul a decis anul trecut editarea aşa-numitelor manuale pentru primari şi prefecţi privind managementul inundaţiilor şi secetei hidrologice. O cheltuială cu semnul întrebării, dacă ne raportăm la faptul că, după distribuirea lor în teritoriu, în Galaţi, de exemplu, inundaţiile au făcut, în septembrie, ravagiile pe care le cunoaştem cu toţii. 

Valoarea “manualelor pentru primari şi prefecţi privind managementul inundaţiilor şi secetei hidrologice”, editate de Guvern, a fost de 33.540 de lei – adică, peste 7.500 de euro, la un curs de 4,5 lei/euro –, conform unui răspuns furnizat de Administraţia Naţională Apele Române la o cerere de informaţii trimisă de TIMPOLIS Guvernului României. Preţul de achiziţie a fost de 3,96 de lei pentru Manualul Primarului, tipărit într-un tiraj de 8.000 de bucăţi, şi de 3,72 de lei, pentru Manualul Prefectului, tipărit într-un tiraj de 500 de exemplare.

Potrivit Guvernului, întreaga procedură de tipărire a acestor manuale a fost desfăşurată de Administraţia Naţională Apele Române. Procedura de achiziţie a fost prin cumpărare directă.

 “Trebuie regândit întreg sistemul de îndiguire”

dore¡ covaciDeputatul PSD de Timiş Dorel Covaci, fost primar al oraşului Făget – zonă cu risc crescut de inundaţii recunoaşte că situaţia din prezent, cu noi viituri periculoase în zonele în care au fost probleme şi la inundaţiile din 2005 demonstrează că măsurile luate nu sunt suficiente. “Depinde şi de cantitatea de apă, şi depinde de felul în care sunt gestionate bazinele hidrografice. Oricum, un lucru e clar: trebuie regândit şi refăcut sistemul de îndiguire.În ideea că suntem săraci, în Timiş s-au refăcut lucrprile de apărare la nivelul celor din 2005, şi vedem din nou acum că nu e suficient. Când eram primar, mă enervam că ori de câte ori intenţionam să realizăm lucrări pe cursul apei ni se cereau cotele de inundaţii pe ultimii 100 de ani. Retrospectiv, constat că această solicitare era justificată”, susţine parlamentarul timişean.

“În zonele afectate de inundaţii, în 2005, hărţile de risc s-au întocmit corespunzător. În rest, e greu de spus”

Marossy ZoltanSubprefectul de Timiş Zoltan Marossy spune că, raportat la Timiş, ştiindu-se zonele cu probleme din 2005, hărţile de risc nu prea aveau cum să greşească. “În zonele afectate de inundaţii, în 2005, hărţile de risc s-au întocmit corespunzător. În rest, e greu de spus, şi rămâne să ne convingem de corectitudinea acestor hărţi în perioada următoare. Oricum degeaba faci o hartă de risc, dacă într-o zonă evidenţiată ca având probleme sunt construcţii. Nimeni nu se duce să doboare o casă şi să o reconstruiască 20 de metri mai încolo, într-o zonă sigură. Trebuie măcar ca de acum, pe baza acestor hărţi, să nu se mai dea autorizaţii de construcţie în zone periculoase.”

Risc mediu în Timiş

În momentul de faţă, conform Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor, inundaţiile reprezintă o ameninţare ce nu poate fi neglijată în majoritatea judeţelor ţării. Conform primei hărţi “paralele” a riscurilor de inundaţii, realizată de P.A.I.D., locuitorii din doar şapte judeţe se pot bucura că sunt feriţi aproape complet de pericolul inundaţiilor. Timişul nu se găseşte pe această listă, fiind încadrat în categoria judeţelor cu risc mediu de producere a inundaţiilor. „Teoretic, toate luncile râurilor sunt expuse inundaţiilor. Principalele cauze pentru care aceste zone sunt inundate se includ precipitaţiile, viiturile şi capacitatea de transport a albiilor minore. Inundaţiile reprezintă, aşadar, un risc cu o frecvenţă ridicată în România“, susţin reprezentanţii P.A.I.D. Frecvenţa ridicată a inundaţiilor, precum şi întinderea lor extrem de vastă se traduc, anual, în pagube de sute de milioane de euro.

Conform unui studiu recent, legat de situaţiile de risc din Timiş, realizat şi plătit de Consiliul Judeţean, la nivelul judeţului riscurile legate de avarierea construcţiilor hidrotehnice pot afecta numeroase localităţi şi terenuri. Riscurile pot fi legate şi de avarierea sau distrugerea lucrărilor de îndiguire executate pe râuri, mai ales la viituri puternice (pe cursuri de apă cum ar fi Timiş sau Bega).

“Fragilitatea digurilor poate fi legată şi de compoziţia geochimică a materialelor din care sunt construite. La un contact prelungit cu apa, materialele din dig se pot umezi accentuat, transformându-se în materiale lipsite de adeziune, uşor de dislocat şi îndepărtat”, se precizează în raportul C.J. Timiş. Potrivit aceluiaşi document, cedarea parţială sau distrugerea digurilor şi a barajelor poate fi produsă de viituri puternice şi ar fi urmată de inundaţii cu efecte catastrofale. Studiul de risc mai arată că zonele care prezintă potenţial de accident tehnologic legat de avarierea construcţiilor hidrotehnice în Timiş sunt în primul rând cele din zona lacului de acumulare de la Surduc şi Murani. 

Raportul C.J. Timiş estimează că barajul Surduc, cu un volum maxim de 40,4 milioane de metri cubi, ar inunda total sau parţial şase localităţi dispuse în aval de barajul de acumulare, şi anume localităţile Surducu Mic, Să­ceni, Susani, Jupani, Sudriaş şi Traian Vuia. Pentru protecţie s-ar impune în situaţie de urgenţă evacuarea a apro­ximativ 2.500 persoane. 

Într-un raport al Comisiei parlamentare de anchetă care a investigat gestionarea sistemelor de irigaţii şi desecare, se menţiona că în vestul ţării lucrările de refacere a amenajărilor hidrotehnice la nivelul celor din 2005 este insuficient: „Sunt numeroase exemple în care intervenţiile pentru refacerea lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor s-au limitat numai la refacerea lucrărilor calamitate şi nu în conformitate cu starea fizică şi de degradare continuă a acestora. Personalul şi fondurile insuficiente fac imposibilă întreţinerea şi reparaţiile curente ale digurilor, barajelor, canalelor, podeţelor”.

Cu ocazia discutării acelui raport în Parlament, s-a mai adus în discuţie o ipoteză: fără intervenţii rapide în domeniul îmbunătăţirilor funciare, inundaţiile ar putea face ca România să piardă peste un milion de hectare de teren arabil în Câmpia de Vest. Parlamentarii care s-au ocupat de această investigaţie susţin că terenurile din vestul ţării au fost transformate, ca urmare a lucrărilor de desecare din mlaştini şi terenuri neproductive afectate periodic de inundaţii şi exces de umiditate, în terenuri propice activităţilor agricole cu un mare potenţial productiv, însă dispariţia acestor lucrări din întreaga zonă de vest, ca urmare a neîntreţinerii lor, ar însemna scoaterea din producţia agricolă a circa 1.100.000 de hectare situate în Câmpia de Vest.

Articol scris de

Jurnalist Timpolis, bogdan.piticariu@timpolis.ro