Gafe sau jocuri politice în jurul CSAT?

Melania-CInceaNe aflăm în situaţia de a ne întreba dacă nu cumva cineva profită de faptul că preşedintele Klaus Iohannis nu stăpâneşte încă probleme ce ţin de securitate naţională şi încearcă, prin intermediul său, să facă jocuri care să-l favorizeze pe Victor Ponta, în perspectiva lui 2016?

 

Ar trebui sau nu să participe și Procurorul General la ședințele Consiliului Suprem de Apărare a Țării?” – este tema de dezbatere lansată de preşedintele Klaus Iohannis, zilele trecute, pe o reţea de socializare. Sub motivaţia că „Nu numai terorismul, dar și corupția și crima organizată reprezintă amenințări la adresa securității naționale a oricărui stat, iar procurorii se află în prima linie a luptei împotriva rețelelor ilegale de orice fel.” O propunere la care premierul Victor Ponta şi-a anunţat rapidissim susţinerea, fără a aduce, însă, vreun argument.

Este o propunere care ridică, însă, semne de întrebare. Să fie gafă de comunicare? Sau  tatonare a terenului, făcută de altcineva, via preşedintele Klaus Iohannis, un cineva care pare să profite de faptul că acesta nu este încă familiarizat cu problemele ce ţin de CSAT şi securitate naţională? Pentru că, juridic vorbind, mişcarea propusă de dl Iohannis nu se justifică.

În primul rând, potrivit Legii 415/2002, privind organizarea şi funcţionarea CSAT, la lucrările Consiliului pot participa, ca invitaţi, şi reprezentanţi ai unor instituţii publice cu atribuţii în domeniul apărării şi siguranţei naţionale, în condiţiile în care prezenţa lor este impusă de temele aflate pe agenda de lucru. Deci, şi Procurorul General al României putea fi invitat oricând situaţia o impunea, cu sau fără „consensul” poporului.

În al doilea rând, o prezenţă permanentă a Procurorului General în şedinţele CSAT – pentru că spre această decizie par să fie făcuţi paşii – nu se justifică. Justiţia are, în această structură, un reprezentant legal permanent, prin ministrul de resort. Apoi, se poate spune că includerea în CSAT a Procurorului General nu este constituţională. Riscând să genereze o încălcare a separaţiei puterilor în stat, în condiţiile în care CSAT poate emite şi decizii politice, care sunt obligatorii, prin lege, pentru autorităţile sau instituţiile la care se referă, membrii Consiliului fiind, tot prin lege, răspunzători de respectarea acestor hotărâri adoptate.

Lipsa unor argumente logice pentru această mişcare a d-lui Klaus Iohannis generează câteva întrebări:

1.Cine are interes ca Procurorul General al României să participe la  şedinţele CSAT?

Să fie cumva doar o măsură de siguranţă pe care şi-o ia domnul Victor Ponta, care – date fiind tensiunile intra-PSD, ce au succedat prezidenţialele – nu este sigur că îşi va încheia la termen, în 2016, mandatul la vârful Guvernului şi, deci, nici că va mai face parte din CSAT până atunci? Iar 2016 este un an important, cu miză electorală, perioada premergătoare, 2015, fiind de asemenea importantă. Or, o dată cu înlăturarea lui din Guvern, e posibilă şi înlocuirea miniştrilor, care fac parte din CSAT. Un „minus” ce ar putea fi suplinit prin prezenţa în aceste şedinţe a unui apropiat al său, actualul Procuror General, Tiberiu Niţu. Al cărui mandat expiră în 2016.

2. Ce interes ar avea?

Rămânând în sfera ipotezelor, un răspuns ar fi: acela al unui control asupra informaţiilor, deci un plus de putere. Necesar în perspectiva unui nou ciclu electoral. De altfel, pe parcursul anilor 2013 şi 2014, în perspectiva prezidenţialelor din 2014, dl Ponta a dovedit, nu o dată, că îşi doreşte controlul asupra unor servicii speciale din arhitectura de securitate naţională, încercând să-l preia fie forţând legea, fie schimbând-o după bunul plac. Iar jocul acesta a început la foarte scurt timp după câştigarea de către USL a alegerilor, în decembrie 2012, şi a fost făcut, parţial, chiar cu sprijinul unor oameni din PNL – pe cei mai mulţi dintre ei găsindu-i acum în PLR-ul lui Călin Popescu Tăriceanu – care, la vremea respectivă, susţineau, oficial şi declarativ, un alt candidat la prezidenţiale, Crin Antonescu, candidatul propriului partid. Neoficial, însă, încercau să-i pavoazeze lui Victor Ponta drumul spre Cotroceni. În cei doi ani, domnul Ponta şi-a subordonat serviciul de informaţii al MAI – DIPI. A înfiinţat şi şi-a subordonat Direcţia Antifraudă, extinzându-şi astfel, implicit, aria de acoperire şi influenţă şi asupra altor instituţii: Poliţie, ANAF, SRI şi chiar SIE. A încercat să-şi subordoneze SPP. A încercat să-şi treacă în subordine Direcţia Generală de Informaţii a Armatei, o structură cu rol major în sistemul de securitate care, alături de SRI şi SIE, este unul dintre cele mai puternice servicii de informaţii, ce asigură, la nivelul MApN, securitatea informaţiilor clasificate naţionale, ale NATO şi ale UE. Ce ar avea de câştigat menţinându-şi un control neoficial în CSAT? De exemplu, accesul la  informaţii la care, altfel, nu ar mai putea ajunge (în timp util), sau implicarea, indirectă, în jocuri cu miză foarte mare. Apoi, dat fiind că hotărârile în CSAT se iau doar prin consens, e suficient ca, într-o anumită problemă, să se opună un singur om, pentru a o bloca.

Un al doilea posibil răspuns la această întrebare ar fi: o încercare de discreditare a preşedintelui Klaus Iohannis, tot în perspectiva lui 2016.

3. Cine l-a consiliat pe preşedintele Klaus Iohannis să facă o astfel de afirmaţie?

Logica duce cu gândul spre consilierul pe probleme de securitate naţională. Funcţie ocupată de domnul George Scutaru. Ca o paranteză, întâmplător, un apropiat al unor apropiaţi ai d-lui Victor Ponta – foştii membri PNLTeodor Meleşcanu, căruia, în perioada APR, căruia îi fusese consilier de imagine, şi Călin Popescu Tăriceanu, pe care, în 2007, dl Scutaru îl apăra de DNA şi SRI. Acuzând aceste două instituţii ale statului că, la comanda lui Traian Băsescu, aveau ca obiectiv „demolarea” liderului liberal, şi cerând desfiinţarea lor, pe motiv că, aşa, „nu-şi mai au rostul ca instituţii ale statului”. Declaraţii pe care nu şi le-a retractat public, de atunci.

E, totuşi, greu de crezut că vorbim despre o iniţiativă personală a preşedintelui Klaus Iohannis, care nu este încă familiarizat cu probleme ce ţin de securitate naţională, de servicii speciale, despre o declaraţie în privinţa căreia să nu fi solicitat consiliere.

4. Şi, ca un corolar al acestor întrebări, văd ca legitimă o a patra întrebare: Nu cumva cineva profită de faptul că preşedintele Klaus Iohannis nu stăpâneşte încă problemele ce ţin de siguranţa naţională şi încearcă, prin intermediul său, să facă jocuri care să-l favorizeze pe domnul Victor Ponta, în perspectiva lui 2016?

 

Articol publicat şi în Revista 22.

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS