Foştii deportaţi, din nou victime ale abuzului statului

Calvarul foştilor deportaţi în Bărăgan sau Transnistria a continuat şi după căderea dictaturii comuniste. Când au fost nevoiţi să lupte nu cu frigul sau nedreptatea autorităţilor comuniste, ci cu nepăsarea şi birocraţia.

 

Un nou apel la anti-indiferenţă

Centrul de Resurse pentru Comunitate a lansat zilele trecute o scrisoare deschisă şi o petiţie prin care solicită Ministerului Muncii să elimine de urgenţă practicile abuzive care împiedică ultimii supravieţuitori romi ai deportărilor în Transnistria să beneficieze de drepturile legale.

„Din anul 2000, de când aceste persoane beneficiază de cadrul legal care le-ar fi permis să primească o indemnizaţie (chiar dacă era una mizeră, de 200 de lei pentru doi ani de deportare până în iulie 2015 şi de până în 500 de lei, conform ultimelor ajustări), autorităţile române tergiversează aplicarea ei pentru câteva zeci de romi, îi poartă pe la Casele Teritoriale de Pensii, care interpretează legea după bunul plac şi le cer acte şi dovezi absurde, profitând în mod abuziv de unele lacune din lege”, declaă reprezentanţii Centrului.

Maria Costea, supravieţuitoare a deportărilor, spune că, în luna octombrie 2014, a fost la Casa Judeţeană de Pensii Bacău împreună cu fiica ei, pentru a solicita informaţii despre drepturile acordate prin Legea 189/2000 supravieţuitorilor deportărilor în Transnistria. „Funcţionara ne-a tratat pe mai mult decât umilitor, a refuzat să ne dea informaţii şi a încercat chiar să ne descurajeze, afirmând că Legea 189/2000 s-ar aplica basarabenilor, nu romilor, şi, dacă nu plecăm, ne dă pe mâna Poliţiei pe noi şi pe cei care ne-au trimis”, mai spune Maria Costea.

Sunt în mare parte persoane trecute de 85 de ani, care se află la finalul unei vieţi pline de umilinţă. Impactul la buget ar fi minim şi pe o perioadă limitată. Ignoranţa şi reaua-credinţă a autorităţilor statului român fac din aceste persoane victime până în ultima zi a vieţilor lor. Cerem ajutorul presei şi al organizaţiilor preocupate de respectarea drepturilor omului, ale minorităţilor în general şi grupurilor vulnerabile, să sprijine acest demers, în scopul de a revizui legislaţia şi a asigura tuturor victimelor Holocaustului drepturile ce li se cuvin”, precizează reprezentanţii Centrului de Resurse pentru Comunitate.

 

Situaţii asemănătoare şi în cazul deportaţilor din Bărăgan

Cazuri asemănătoare au fost semnalate şi în vestul ţării, în cazul deportaţilor din Bărăgan sau al celor deportaţi în URSS.

Deputatul Forumului Democrat al Germanilor din România Ovidiu Ganţ semnala recent Ministerului Muncii situaţia în care o pensie de handicap dată unei urmaşe a unei deportate în URSS se ridică la… 39 de lei.  

În acest an, Ovidiu Ganţ a mai făcut interpelări legate de anomalii în procesul de acordare a statutului de deportat în Bărăgan, care afectează deportaţi, inclusiv din vestul ţării, născuţi în Bărăgan, în satele deportaţilor, despre care Statul român consideră că nu sunt deportaţi. Decizia nu este însă unitară, în unele cazuri acordându-se statutul de deportat acestor persoane, iar în altele, nu, probabil la discreţia unor funcţionari cu carenţe în cunoaşterea legii.

 

Şi etnicii germani se lovesc de hăţişul birocratic

Acestea nu sunt însă singurele cazuri legate de acordarea sau neacordarea după ureche a statutului de deportat. Un hăţiş birocratic au trebuit să înfrunte şi etnicii germani plecaţi din Banat, care, conform legii, au dreptul de a solicita şi primi statutul de deportat. Se preciza în aceleaşi interpelări parlamentare că în Timiş am existat mai multe cazuri de deportaţi în Rusia domiciliaţi în Germania, care nu au primit statutul de refugiat, deşi legea prevede acest lucru şi a solicitat Ministerului Muncii „să înţeleagă că nu este normal să pună pe drumuri oameni de 90 de ani, pentru nişte absurdităţi birocratice”, solicitându-se totodată să-şi informeze funcţionarii din teritoriu cu privire la ce spune legea în aceste cazuri.

„Până acum doi ani, când s-a schimbat legislaţia, etnicilor germani, foşti deportaţi, plecaţi din Banat li se refuza acordarea de drepturi, pe motiv că nu mai au cetăţenie română. Deşi mulţi au fost constrânşi la plecare, de autorităţile române ale vremii să renunţe la cetăţenia română. Legea e acum clară şi în cazul copiilor născuţi în satele deportaţilor”, ne-a declarat Petru Mirciov, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deportaţi în Bărăgan. În acest moment Asociaţia timişoreană are 1.800 de membri.

Articol scris de

jurnalist Timpolis, mircea.pavelescu@timpolis.ro