Datorii “cronice” la instituţii publice din Timiş

Cel mai recent raport al Curţii de Conturi, cu privire la datoria publică, prezintă Timişul ca unul dintre judeţele în care datoria publică a crescut semnificativ în ultimii ani. Acesta este însă şi un efect al politicilor bugetare „generoase”, în lipsa fondurilor de la Guvern destule primării alegând varianta creditelor bancare.

 

Administraţie pe datorie

Cu aleşi cu sau fără apartenenţă la partidul de guvernare, Timişul a fost defavorizat în ultimii ani în ceea ce priveşte fondurile guvernamentale destinate Primăriilor şi Consiliului Judeţean.

În disperare de cauză, unele Primării au mizat pe proiectele cu finanţare europeană, folosind puţinii bani primiţi de la Guvern pentru cofinanţări.

Altele au trecut pragul băncilor, lăsând datorii semnificative. Rezultatele acestor strategii financiare s-au văzut, în sensul că datoria publică a crescut semnificativ. Acest lucru a fost certificat de către Curtea de Conturi în raportul privind datoria publică, dat publicităţii zilele trecute, în care se menţionează că „se constată că o pondere semnificativă a datoriei publice locale la nivelul unor judeţe din totalul datoriei publice locale”, Timişul fiind nominalizat la această categorie cu un procent de 3,84% din totalul datoriei publice la nivel local, procentul crescând semnificativ în ultimii ani.

Şi „ponderea semnificativă în structura datoriei publice locale directe o deţin împrumuturile de la bănci – 80,86%, instrument care a înregistrat o creştere cu 17,40% în ultimul an”, spune Curtea de Conturi.

Aceasta în condiţiile în care aceiaşi auditori ai Curţii de Conturi remarcă un paradox care, cu siguranţă, va da de furcă autorităţilor locale şi centrale din ultimii ani: „Ca şi concluzie generală, în perioada analizată ca şi în anii precedenţi, datoria publică a crescut într-un ritm superior celui de creştere economică, în timp ce populaţia ţării a fost în scădere permanentă.”

 

Investiţii pe credit, venituri proprii administrate prost

La o bună parte din Primăriile din Timiş „spirala datoriilor” s-a accentuat pe fondul optării pentru credite bancare ca modalitate de finanţare a investiţiilor şi a unei gestionări uneori extrem de proaste a propriilor venituri. Exemple în acest sens sunt suficiente şi sunt furnizate chiar de ultimul raport privind gestionarea finanţelor publice la nivel local întocmit tot de Curtea de Conturi.  

La Primăria Becicherecu Mic, de exemplu, s-a efectuat plata din fonduri bugetare a unei amenzi de10.000 de lei dată de DGRFP Timişoara pentru neobţinerea avizului prealabil al Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale, în cazul împrumutului contractat pentru achiziţionare unui autovehicul.

La Dumbrava s-a constatat efectuarea formală, defectuoasă a inventarierii, ceea ce a dus la denaturarea situaţiei reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ale entităţii, precum şi a bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu, în vederea întocmirii situaţiilor financiare anuale.

În urma unui control la Primăria Livezile s-a constatat că evidenţa creanţelor bugetului local este condusă parţial, până la nivelul anului 2012 manual şi abia începând cu anul 2014 electronic.

La Lovrin, auditorii spun că nu s-a procedat la redimensionarea trimestrială a cheltuielilor în raport cu gradul de colectare a veniturilor, prin rectificare bugetară locală, astfel încât la sfârşitul anului Primăria să nu înregistreze plăţi restante.

În cazul Primăriei Moşniţa Nouă s-a descoperit că majoritatea ordonanţărilor la plată nu poartă viza de control financiar preventiv propriu. De asemenea, nu există aplicate vize nici pe facturi ori situaţii de lucrări pentru care s-au efectuat plăţi în cursul anului 2014, fapt pentru care s-a aplicat o amendă de 2000de lei, iar Primăria nu a analizat cel puţin o dată pe an, riscurile legate de desfăşurarea activităţilor sale.

Un control făcut la Primăria Peciu Nou s-a finalizat cu concluzia că „se constată denaturări semnificative ale soldurilor conturilor şi încărcarea conturilor de cheltuieli în mod eronat, cu diverse lucrări de proiectare şi lucrări de investiţii, care nu reflectă realitatea.

La Victor Vlad Delamarina s-a constatat că din auditarea categoriei de operațiuni cuprinse în bilanțul contabil Creanțe ale bugetului general consolidat a rezultat că în 31 decembrie 2014 instituția a înregistrat rămășiţe reprezentând venituri ale bugetului local neîncasate la termen, așa cum acestea au fost reflectate în evidenţa contabilă.

Iar lista poate continua. Se poate observa astfel că, pe lângă contractarea unor credite după ureche, fără avizele necesare, unele Primării au uitat câte venituri trebuie să încaseze şi de unde, lucru care a avut efecte semnificative asupra bugetelor locale.

 

Consiliul Judeţean Timiş, un exemplu „aşa nu”

Primăriile nu au avut însă niciun model foarte bun de administrare financiară, dacă s-au raportat la Consiliul Judeţean Timiş. Aici, în momentul de faţă, capacitatea de împrumutare a instituţiei, deci capacitatea de a derula investiţii semnificative şi a finanţa proiecte importante este extrem de redusă din cauza unui credit celebru contractat în timpul mandatului lui Titu Bojin.

Din 2013, conducerea CJ Timiş a făcut demersuri susţinute pentru contractarea unui credit de 200 de milioane de lei, necesar, susţineau oficialii instituţiei, pentru finanţarea câtorva zeci de proiecte prioritare pentru judeţ.

Consilierii care s-au opus contractării împrumutului de 200 de milioane de lei de către CJ Timiş declarau că valoarea acestui credit este foarte mare, iar ulterior gradul de îndatorare al judeţului, după contractarea acestui credit, blochează obţinerea altuia, în cazul în care pe viitor se impune să se apeleze la această formă de finanţare a investiţiilor judeţene. Aceştia mai spuneau că, din calculele făcute, după contractarea creditului, gradul de îndatorare ajunge la 26% şi se întrebau ce va face CJ Timiş dacă, până când va termina de rambursat acest credit, va interveni o nevoie urgentă de finanţare.

Nu trebuie uitat în acest context faptul că Timişul are în derulare un împrumut, care se rambursează în 68 de rate trimestriale, începând cu luna iunie 2011 până în luna martie 2028.   

După ce aceiaşi aleşi judeţeni care s-au opus creditării au spus de mai multe ori că administraţia judeţeană nu ştia ce va face cu aceşti bani, conducerea CJ Timiş a publicat la un moment dat o listă cu proiectele pentru care vor fi folosiţi banii obţinuţi prin credit. Însă alocarea a fost estimativă.

Printre aceste proiecte se număra restaurarea şi repunerea în funcţiune a Castelului Huniade al Muzeului Banatului Timişoara, cu 28 de milioane de lei, Parcul Tehnologic pentru Energie Alternativă, cu 30 de milioane de lei, sau finanţarea cu 30 de milioane de lei a proiectului „Sistem integrat de management al deşeurilor în judeţul Timiş”, centrat pe Deponeul de la Ghizela.

Apoi CJ Timiş a tot schimbat o parte din lista de proiecte de investiţii convenită iniţial, modificând obiectivele pentru care a luat bani împrumut de la CEC, în detrimentul cofinanţărilor de proiecte europene, motivând că, în situaţia în care pe parcursul derulării finanţării rambursabile autorizate se produc modificări în derularea investiţiilor, din cauza nerealizării parţiale sau totale a investiţiilor, acestea pot fi modificate cu alte proiecte de investiţii fără a fi necesară o nouă autorizare din partea Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale.

„Din punctul meu de vedere, acel împrumut a limitat mult capacitatea de împrumutare a Consiliului Judeţean. S-a pronunţat pe această temă şi actualul premier Sorin Grindeanu, când încă mai era doar un preşedinte de Consiliu Judeţean. Şi, deşi acel credit a fost luat declarativ, pentru cofinanţări de proiecte europene, proiectele în cauză au picat, pe rând, şi s-a rămas cu cârpeli de rumuri judeţene. Probabil că era multă documentaţie de făcut, şi multă muncă la acele proiecte europene”, spune fostul consilier judeţean PNL Marius Martinescu.

Articol scris de

Jurnalist Timpolis, bogdan.piticariu@timpolis.ro