Conjuraţie împotriva statului de drept, în Senatul României

Melania-CInceaInstigarea la obstrucţionarea unui act de justiţie, la călcarea în picioare a atribuţiilor Guvernului şi Justiţiei, la ştergerea pe jos cu principiul separaţiei puterilor în stat, instigare comisă de şi în Senatul României, este un spectacol care înspăimântă orice minte lucidă.

 

Camera superioară a Parlamentului, sub bagheta lui Călin Popescu Tăriceanu, s-a reunit azi pentru a bloca punerea în practică a unei sentinţe definitive şi irevocabile. Adică, pentru a obstrucţiona Justiţia. Chemându-l la raport – în încercarea de a şi-l face părtaş la această acţiune împotriva statului de drept –, pe premierul României, Dacian Coloş. Acţiune prin care dl Tăriceanu şi-a bătut joc şi de Guvern, şi de Justiţie, călcându-le în picioare atribuţiile şi ştergând pe jos cu principiul separaţiei puterilor în stat.

Doar că primul-ministru nu a intrat în acest joc. Şi a subliniat  din start că acţiunea ANAF în cazul notificării de evacuare trimise Antenei 3 nu este un atac la libertatea presei şi, implicit, a Antenei 3, aşa cum doreau să audă cei care l-au convocat la Parlament: „Guvernul României respectă legile şi hotărârile judecătoreşti. ANAF a acţionat legal. Nu este vizată activitatea jurnaliştilor.” Poziţie care l-a expus la un atac în haită. La care s-a dedat o conjuraţie împotriva statului de drept, o conjuraţie în care s-a făcut apel la ticăloşie, la minciună, la manipulare, la ameninţări. O conjuraţie care s-a dedat la o acţiune concertată de intimidare a primului-ministru, la o bătaie de joc la adresa imaginii Parlamentului şi la adresa statului de drept şi a democraţiei.

Cei care au oferit acest spectacol – un spectacol grotesc care înspăimântă orice minte lucidă – sunt senatorii Ben Oni Ardelean (PNL), Florina Jipa (UNPR), Daniel Barbu (ALDE), Mihai Fifor (PSD), Ioan Ghişe, Ovidiu Donţu (PSD), Mircea Geoană, Cristiana Anghel (PC), care, din cauza atitudinii de mahala, a fost, la un moment dat, evacuată din şedinţă, Şerban Mihăilescu (UNPR), Gabriela Vrânceanu Firea (PSD), Varujan Vosganian (ALDE), Dumitru Pelican (PC), Puiu Haşotti (PNL), Şerban Nicolae (PSD), Gabriela Creţu (PSD).

Cu doar o zi înainte, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Jüncker, promitea, într-o conferință de presă comună cu premierul Dacian Cioloș, că până la încheierea mandatului actualului Executiv european, adică în octombrie 2019, România va avea ridicat mecanismul de monitorizare pe justiție.

Privind spre ceea ce s-a întâmplat (şi) azi în Parlament – indicat în fiecare Raport MCV ca sursă de probleme –, aş spune că e prematură şi periculoasă o astfel de decizie în privinţa României. E prea riscantă o astfel de măsură în condiţiile în care avem o majoritate parlamentară care îşi bate constant joc de actul de justiţie, care serveşte cu totul alte interese decât cele ale naţiei, care pune piedici anticorupţiei, râzându-i şi râzându-ne în nas, o majoritate artizană a neuitatei marţi negre – când salvarea ne-a venit doar datorită intervenţiei ambasadelor occidentale în România. E prea riscantă o astfel de măsură în condiţiile în care avem un preşedinte de Senat care instigă la obstrucţionarea justiţiei, la încălcarea legii, a unei sentinţe definitive şi irevocabile emise într-un dosar de corupţie cu prejudiciu nerecuperat de 60 de milioane de euro, şi la încălcarea separaţiei puterilor în stat – pentru că aici s-ar fi încadrat o interferare a premierului, reprezentantul Puterii legislative, cu o decizie a Justiţiei. Acelaşi preşedinte de Senat care sfidează UE, invitându-l în Parlamentul României pe preşedintele Dumei de Stat ruse, Serghei Narîşkin, în ciuda interdicţiei impuse acestuia de către UE de a intra într-un stat comunitar. E prea riscantă o astfel de măsură în condiţiile în care avem un Parlament “încununat”, în 2013, cu titlul ruşinos de “Persoana anului 2013” la Categoria Crimă Organizată şi Corupţie – distincţie acordată de Organized Crime and Corruption Reporting Project pentru faptul că “Parlamentul român a ridicat corupţia la un nou nivel în Europa, legalizând-o”. Şi nu avem perspectiva ca lucrurile să se schimbe radical, din toamna acestui an. În aceste condiţii, ridicarea MCV ar fi crimă la adresa statului de drept.

 

Articol publicat şi în Puterea a Cincea.

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS