Chilipiruri imobiliare ignorate de către Consiliul Judeţean Timiş

Exproprierea Casei Mühle, o posibilitate ignorată de autorităţi

Casa-MuhleDeşi a făcut demersuri insistente de a cumpăra fostul sediu al Finanţelor Publice Timiş, de pe bulevardul Revoluţiei, Consiliul Judeţean Timiş a continuat să ignore posibilitatea de a achiziţiona, la preţuri foarte mici, imobile de patrimoniu, situate în zone ultra-centrale din Timişoara. Administraţia judeţeană pare să fi uitat complet de acest drept, după cum pare să fi uitat şi de promisiunile cu privire la eventuale acţiuni de expropriere în interes public a Casei Mühle.

 

Posibile sedii de instituţii, la preţuri derizorii, ignorate

Pentru că şi în acest an, Consiliul Judeţean Timiş a decis să ignore posibilitatea de a-şi exercita dreptul de preemţiune – de a cumpăra înaintea oricui altcuiva imobile de patrimoniu pe care proprietarii intenţionează să le înstrăineze –, au existat zero lei prevăzuţi în buget pentru acest scop.

Problema a fost luată în discuţie în plen, după ce s-a propus din nou adoptarea la pachet a neexercitării dreptului de preemţiune pentru o listă de imobile de patrimoniu, pentru care nu existau date legate de valoare, stare şi nici poze din care consilierii judeţeni să-şi facă o idee cât de cât corectă despre oportunitatea achiziţionării.

„În anexă am avut un spaţiu cu altă destinaţie, care era estimat la valoarea

de 5.000 de euro. Noi nu avem în buget bani alocaţi pentru spaţii cu altă destinaţie. Din materialul prezentat la comisie nu reieşea valoarea şi starea imobilului. Era un demisol mare care, cu investiţii minime, putea fi preluat de către noi. (…) Poate ar fi bine, ca aceste spaţii să fie verificate mai ales la aceste preţuri derizorii”, preciza consilierul judeţean PNL Marian Vasile.

Consilierii au rugat ca, pe viitor, să li se pună la dispoziţie un extras de carte funciară şi o poză a acestor spaţii.

Răspunsul reprezentantului administraţiei judeţene, Radu Şerban, a fost: „Legat de acest spaţiu, nu l-am văzut. Referitor la sumă, aceasta este propusă de vânzător. Dacă am avea bani prevăzuţi în buget, ar trebui să facem un raport de evaluare. Deci, nu pot să vă spun dacă suma respectivă este reală sau ireală. Referitor la poze, legea nu prevede ca la documentaţie să fie ataşate astfel de documente.”

Spre deosebire de punctul de vedere al fostei echipe din fruntea CJ Timiş, actuala echipă e de părere că aceste spaţii pot fi utilizate. „Dacă există astfel de ocazii, evident cu aprobarea CJ Timiş, să putem să ne exercităm dreptul de preemţiune. Vă rog ca pe viitor să existe posibilitatea de vizualizare a acestor spaţii şi să luăm hotărârile în cunoştinţă de cauză, pentru că noi votăm”, a declarat  preşedintele CJ Timiş, social-democratul Sorin Grindeanu.

 

Refuz „din principiu”

În ultimii ani, CJ Timiş lăsa de înţeles că nu are de gând să-şi exercite dreptul de preemţiune pentru achiziţionarea vreunui imobil de patrimoniu. Proiecte succesive legate de aprobarea neexercitării dreptului de preemţiune la intenţiile de înstrăinare a unor imobile cu altă destinaţie decât cea de locuinţe erau puse an de an pe ordinea de zi a proiectelor aprobate de către consilierii judeţeni.

Potrivit Legii privind protejarea monumentelor istorice, Timişul, prin administraţia judeţeană, are drept de preemţiune la achiziţionarea monumentelor istorice care se află în proprietatea persoanelor fizice sau juridice. Astfel, proprietarii care intenţionează să vândă monumente istorice transmit Ministerului Culturii înştiinţarea privind intenţia de vânzare. În cazul în care ministerul sau serviciile deconcentrate nu îşi exercită dreptul de preemţiune în termen de maximum 25 de zile de la data înregistrării înştiinţării, acest drept se transferă autorităţilor publice locale care îl pot exercita în maximum 15 zile. CJ Timiş a anunţat însă în ultimii ani că Direcţia Buget-Finanţe nu a prevăzut fonduri pentru achiziţionarea de imobile cu altă destinaţie care intră sub incidenţa legislaţiei care reglementează dreptul de preemţiune.

Câţiva consilieri judeţeni spuneau că administraţia judeţeană nu şi-a mai justificat în niciun fel atitudinea legată de exercitarea acestui drept. Decizia a fost ciudată, atâta vreme cât administraţia judeţeană nu avea de unde să ştie dacă nu vor apărea oferte foarte bune de achiziţie a unor imobile de acest gen. Rezultatele acestei „politici” s-au văzut, în sensul în care a crescut destul de mult numărul de documente solicitate Direcţiei Judeţene pentru Cultură Timiş, legate de exercitarea dreptului de preemţiune de către autorităţile judeţene. În ultimii ani au fost situaţii în care au fost eliberate peste 250 de documente privind solicitarea dreptului de preemţiune ceea ce înseamnă şi un număr considerabil de tranzacţii cu imobile de patrimoniu.

În mod straniu deşi nu a prevăzut în niciun an fonduri pentru cumpărarea unor imobile în baza dreptului de preemţiune, administraţia judeţeană rămăsese până la un moment dat consecventă deciziei de a achiziţiona clădirea de pe bulevardul Revoluţiei, în care au funcţionat ani buni Finanţele Publice, CJ Timiş introducând chiar şi proiect în acest sens pentru plen, retras însă după ce mai mulţi consilieri judeţeni au precizat că există un interes suspect legat de achiziţionarea acestei clădiri, în contextul în care descentralizarea nu mai putea fi invocată ca pretext pentru această tranzacţie.

 

Nimic nou despre Casa Mühle

Deşi în acest an CJ Timiş a decis să facă o evaluare a imobilelor de patrimoniu din administrare, nu a fost abordată problema Casei Mühle, imobil de patrimoniu distrus parţial după ce a fost retrocedat.

„Dacă exista interes, autorităţile publice puteau da în judecată mai repede proprietarii sau se putea fac expropriere în interes public”, declară timişoreanul Corneliu Vaida, reprezentant al societăţii civile de la nivel local, care s-a implicat, de ani, de zile, în acţiunea de salvare a acestu imobil. Acesta mai spune că această cauză nu este pierdută: „Deocamdată însă degeaba facem proiecte, dacă situaţia imobilului nu e pe deplin lămurită. Eu rămân convins că aici se poate realiza Casa Memorială Mühle şi Muzeul Rozelor.”

Povestea Casei Mühle, care a aparţinut, în secolul al XIX-lea, grădinarului imperial Wilhelm Mühle, creatorul primului soi de trandafir românesc, a ajuns în atenţia timişorenilor la jumătatea anului 2012, adică în perioada premergătoare campaniei electorale pentru alegerile locale.

Imobilul intrase, cu mai bine de zece ani în urmă în proprietatea unei familii de etnie romă care, ulterior achiziţionării casei, a solicitat Primăriei Timişoara aprobări pentru executarea de lucrări la faţada clădirii. În timp, neglijată şi supusă unor lucrări care au modificat aspectul iniţial al faţadei, clădirea a ajuns doar o umbră a ceea ce era odinioară şi aceasta fără ca vreunul dintre cei potenţial responsabili de la nivel local pentru nerespectarea prevederilor legale referitoare la un astfel de imobil să sesizeze situaţia şi să caute să întreprindă măsuri.

Anul trecut, în iunie, CJ Timiş a respins propunerea pentru declararea utilităţii publice de interes local a proiectului „Casa Memorială Wilhelm şi Arpad Mühle şi Muzeul Rozelor”. Numărul de voturi pentru a fost doar de 14, în condiţiile în care avea nevoie de minim 24 din totalul de 36. Dacă proiectul de hotărâre ar fi trecut, ar fi fost urmat de parcurgerea procedurii de expropiere a imobilului (casa şi teren aferent). Votul negativ din CJ Timiş a venit după un vot negativ şi în Consiliul Local Timişoara. Asta chiar dacă salvarea Casei Muhle şi transformarea ei în muzeu sau centru cultural este una dintre revendicările societăţii civile din Banat, generând inclusiv proteste în stradă.

Articol scris de

Jurnalist Timpolis, bogdan.piticariu@timpolis.ro