Informatii:
Aici gasesti arhiva Timpolis pana la data de 01 septembrie 2013. Pentru cautare in aceasta arhiva folositi instrumentul de cautare de sub meniul din stanga. Pentru articole mai noi de 01 septembrie 2013 accesati butonul de sus pentru EDITIA CURENTA. Este posibil ca, in urma noilor modificari, sa obtineti erori de cautare pentru care Departamentul IT va cere anticipat scuze.     -     Aici gasesti arhiva Timpolis pana la data de 01 septembrie 2013. Pentru cautare in aceasta arhiva folositi instrumentul de cautare de sub meniul din stanga. Pentru articole mai noi de 01 septembrie 2013 accesati butonul de sus pentru EDITIA CURENTA. Este posibil ca, in urma noilor modificari, sa obtineti erori de cautare pentru care Departamentul IT va cere anticipat scuze.     -     Aici gasesti arhiva Timpolis pana la data de 01 septembrie 2013. Pentru cautare in aceasta arhiva folositi instrumentul de cautare de sub meniul din stanga. Pentru articole mai noi de 01 septembrie 2013 accesati butonul de sus pentru EDITIA CURENTA. Este posibil ca, in urma noilor modificari, sa obtineti erori de cautare pentru care Departamentul IT va cere anticipat scuze.     -    
Special | 18 - 21 noiembrie 2004 |
Micsoreaza fontMareste font

Liderii rosi care au influentat istoria Romaniei

Lenin, intemeietorul bolsevismului


"Geniu al geniilor printre liderii proletari", "revolutionar si tactician de geniu", "un rebel intre rebeli si un ganditor printre ganditori" sunt numai cateva dintre expresiile cu care apropiatii il binecuvantau pe fondatorul U.R.S.S. De numele lui Lenin se leaga cucerirea puterii de catre bolsevici, in Rusia, in toamna lui 1917. El a fost cel care a creat primul stat bolsevic in lume. Pentru aceasta, dupa moartea sa, comunistii au construit un adevarat cult in jurul numelui sau.
Pe 21 ianuarie 1924, membrii Biroului Politic al Partidului Comunist din U.R.S.S. anuntau moartea lui Vladimir Ilici Lenin, prioritatea numarul unu pentru statul rus devenind, in urmatoarele patru luni, imbalsamarea cadavrului fostului lider.

Copilaria unui dictator

Lenin, pe numele sau adevarat Vladimir Ilici Ulianov, s-a nascut la 22 aprilie 1870, in orasul Simbirsk. Era cel de-al treilea copil al inspectorului scolar Ilia Ulianov si al Mariei Alexandrovna, fiica unui mic nobil, doctorul Blank. Copilaria i-a fost lipsita de griji materiale, insa era un copil destul de singuratic. Primul eveniment care a zdruncinat decisiv viata familiei Ulianov, atragand ura nestavilita a lui Lenin fata de autoritati, a fost arestarea celui mai mare dintre fii familiei, Alexandru. Acesta, un pusti in varsta de 17 ani, facea parte dintr-un grup de marxisti care planuia un atentat impotriva tarului Alexandru al III-lea. Descoperirea planurilor a atras condamnarea la moarte a atentatorilor. Executia lui Alexandru Ulianov a avut loc in piata publica, chiar sub ochii viitorului lider de la Kremlin, pe atunci in varsta de numai noua ani.
Inca din vremea studiilor liceale, Lenin a participat la actiunile clandestine ale gruparilor marxiste, insa visele sale si ale camarazilor de ideologie erau interzise de autoritatile tariste. Exmatriculat din liceu pentru ca era nedemn de incredere, Lenin a reusit cu greu sa intre in invatamantul superior, dar s-a specializat, totusi, in Drept. Avocatura nu l-a interesat, insa, preferand sa se dedice lecturii intense si calatoriilor prin Europa, in cautarea social-democratilor revolutionari, renegati de regimul tarist. In Occident, a lucrat in presa ilegalista, a participat la fondarea Ligii Luptei pentru Emanciparea Clasei Muncitoare si si-a incheiat prima lucrare, "Dezvoltarea capitalismului in Rusia".
Intors in Rusia, Lenin a intrat din nou in atentia Ohranei (Siguranta) tariste, care l-a condamnat la trei ani de exil siberian. S-a folosit de acea perioada pentru studiul unora dintre ideologii vremii. Printre primii autori care l-au inspirat pe Lenin a fost Nikolai Cernisevski, cel de la care a preluat, printre altele, ura pentru liberalism. O alta sursa de inspiratie pentru tanarul social-democrat a fost Neceaev, al carui dicton, "Orice ajuta revolutia este moral, orice o franeaza este imoral si criminal", l-a transpus in practica abia dupa preluarea puterii, in 1917.

Revolutie si calatorii

Prima actiune care a marcat aparitia pe scena istoriei a lui Vladimir Ilici Lenin a fost al doilea Congres al Partidului Social Democrat, din 1903. Pozitia transanta adoptata de viitorul intemeietor al statului bolsevic si de sustinatorii sai, favorabila rasturnarii violente a tarismului, a rupt formatiunea politica in doua: mensevicii reformisti si bolsevicii revolutionari.
Dupa "duminica sangeroasa" (22 ianuarie 1905), Rusia a intrat intr-o perioada de criza interna, marcata de greve si asasinate. Pentru a detensiona situatia, tarul Nikolai al II-lea a promis drepturi civile si infiintarea Parlamentului. Bolsevicii au speculat momentul de slabiciune al monarhiei si au organizat la Petrograd un Soviet al Deputaxtilor, pregatind o insurectie armata. Dar dezorganizarea revolutionarilor si lipsa de fermitate a lui Lenin si a lui Trotki - liderii momentului - au dus la arestarea Sovietului si inabusirea tentativei insurectionale.
Scapand situatia de sub control, Lenin a fugit in exil, sustinand in fata oamenilor de afaceri germani, care sustineau financiar eforturile sale de rasturnare a regimului din Rusia, ca "ceasul marii revolutii nu sosise". A calatorit timp de aproape zece ani in Finlanda, Elvetia, Germania, Franta, alaturi de sotia sa, Nadejda Krupskaia, si ea membra a grupurilor marxiste.
In 1914, Germania a declarat razboi Rusiei, iar in primii trei ani ai conflagratiei mondiale, armatele tariste au pierdut in continuu. Demoralizarea soldatilor, care au ajuns in 1917 sa dezerteze in masa, a dus la o criza fara precedent a armatei, care a accentuat dezastrul iminent din Rusia : tarul a abdicat, puterea fiind preluata de un Guvern provizoriu condus de Alexandr Kerenski. Lenin a fost, insa, obligat sa fuga din nou in Finlanda, fiind acuzat de tradarea intereselor tarii.
Desi prima tentativa a revolutiei bolsevice a esuat in iulie 1917, revolutionarii au revenit pe scena politica abia la 7 noiembrie 1917, cand au ocupat capitala si au dizolvat guvernul Kerenski. Preluarea definitiva a puterii a fost decisa la Congresul Sovietelor, din aceeasi noapte, cand liderii opozitiei democrate au parasit sala, partidul lui Lenin iesind astfel din ilegalitate si ajungand direct la conducerea tarii.

Democratie in stil comunist

Ajuns in fruntea noului guvern numit Sovietul Comisarilor Poporului, Lenin a pus in practica toate teoriile sale despre infaptuirea revolutiei, primul pas fiind acapararea puterii executive si a celei legislative. Forta, intruchipata de Garzile Rosii, a fost principalul instrument de guvernare bolsevic, ulterior fiind infiintata Comisia Extraordinara pentru Combaterea Contrarevolutiei. Toti cei care nu se supuneau ordinelor partidului au fost ucisi, convingerea suprema a lui Lenin fiind ca reusita revolutiei era conditionata de instaurarea dictaturii proletariatului, care a insemnat forta dusa la extrem.
Contrar promisiunilor facute de Lenin despre libertate, drepturi egale si bunastare, la doar cateva luni dupa instalarea guvernarii proletare, Rusia era in colaps financiar si politic. Foametea a facut ravagii, impingand populatia spre canibalism si determinand izbucnirea unui razboi civil. Toate resursele materiale au fost destinate succesului revolutiei. Marile proprietati, inclusiv averile bisericesti si manastiresti, au fost confiscate, iar fostii proprietari au fost executati, inchisi sau deportati in Siberia, unde si-au gasit sfarsitul. Stiinta a fost si ea pusa in slujba politicii bolsevice, intelectualii avand de ales intre a se supune sau a fugi din tara. Pentru nesupusi, solutiile date de Lenin, aplicate mai tarziu in toate tarile lagarului socialist, au fost extreme: munca fortata si pedeapsa cu moartea.
La nici un an de la preluarea puterii, acelasi Lenin - care isi promova imaginea unui individ bland si vesel, caruia ii placeau copiii si animalele si care asculta Beethoven - a ordonat, in iulie 1918, fara ezitare, lichidarea prin impuscare a dinastiei Romanovilor.

Ucis de scleroza

Lenin a fost tinta unor atentate organizate impotriva sa chiar de oameni din propriul partid, care nu erau multumiti de turnura pe care a luat-o revolutia bolsevica. Primul atentator, Fania Efimova Roitman (Kaplan), a incercat sa-l asasineze in august 1918, tragand de la mica distanta, cu un revolver, in liderul bolsevic. Ranile provocate au fost, insa, minore. In arest, revolutionara Fania Kaplan le-a declarat anchetatorilor ca intentiona de mult sa-l omoare, considerandu-l tradator al cauzei revolutiei. Parerea ei nu era singulara, scriitorul comunist Maxim Gorki considerandu-l pe Lenin si pe acolitii sai "intoxicati de otrava oribila a puterii", incapabili sa guverneze respectand drepturile democratice.
In 1923, aflat inca in fruntea partidului, Lenin traia foarte izolat si suferea de o scleroza a vaselor sangvine din creier, mostenita ereditar. Un atac cerebral, petrecut la finalul anului 1923, l-a lasat pe liderul bolsevic fara cea mai de pret arma a sa - oratoria - Lenin nemaiputand comunica cu cei din jur in urma avansarii galopante a bolii. Vocabularul lui se rezuma la doar cateva cuvinte, din care nu au disparut idealurile sale de o viata: "taran, celula, congres, revolutie".
In ultima perioada a vietii scria doar cu ajutorul sotiei sale, incercand in continuare sa astearna pe hartie idealurile sale despre o societate in care toti oamenii sa fie egali. In putinele clipe de luciditate, l-a obligat pe Stalin, viitorul lider comunist, sa-i promita ca il va scapa de agonie otravindu-l cu cianura. Desi a acceptat acest lucru, viitorul sef de la Kremlin nu s-a tinut de cuvant. Vladimir Ilici Lenin a murit la 21 ianuarie 1924, in urma unei serii de atacuri cerebrale, in ultima saptamana a vietii sale fiind in permanenta inconstient. In urma sa au ramas legendele si, bineinteles, "capodoperele" inspirate de Marx si Engels. Din 1920 si pana in 1965, "Operele complete" ale lui Lenin au fost reeditate de cinci ori. Ce-a de-a sasea editie, care nu a mai apucat sa vada lumina tiparului, urma sa aiba 70 de volume scrise de intemeietorul statului bolsevic.