Agenţia Naţională de Integritate, în război cu Comisia locală de Cercetare a Averilor

dosare 1La Curtea de Apel Timişoara continuă să se înregistreze noi procese în care Agenţia Naţională de Integritate se războieşte cu Comisia locală de Cercetare a Averilor, nemulţumită de modul în care s-au soluţionat pe plan local solicitările de cercetare a aspectelor suspecte legate de averea unor funcţionari publici.

 

Neînţelegeri tranşate pe rol

Chiar înainte de vacanţa judecătorească, în iunie şi iulie s-au înregistrat la Curtea de Apel Timişoara doi procese noi în care Agenţia Naţională de Integritate se judecă cu Comisia locală de Cercetare a Averilor.

ANI e reclamant, iar Comisia de Cercetare a Averilor este pârât în aceste litigii care au primele termene la sfârşitul lunii septembrie şi care demonstrează sincope în procesul de cercetare a averilor dobândite ilegal, şi în mecanismul de luare a unor măsuri în cauză.

Şi anul trecut, într-un astfel de litigiu judecat la Curtea de Apel,instanţa i-a dat dreptate ANI şi a a clasat oOrdonanţa dată de Comisia de Cercetare a Averilor, care considerase că nu se întrunesc toate elementele necesare pentru confiscare.

Pe de altă parte, acelaşi gen de litigii de la Curtea de Apel Timişoara dovedesc şi cât de dificil este acest proces judiciar de confiscare a averilor. Într-un astfel de proces, în care se judecă ANI Bucureşti şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara cu Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, de aproximativ un an se încearcă găsirea unui expert şi întocmirea unei expertize. După două amânări ale depunerii raportului de expertiză, instanţa a dispus amendarea expertului în cauză şi comunicarea unei liste „cu experţi contabili dispuşi să efectueze expertiza contabilă în dosar.” Mai mult noroc se pare că nu a avut instanţa nici cu noul expert desemnat, pentru că din februarie până acum, la termenele din proces, instanţa nu a făcut altceva decât să amâne judecarea cauzei, din cauză că nu se depusese raportul de expertiză. Următorul termen în acest dosar este în 22 februarie, când se aşteaptă, din nou, depunerea raportului de expertiză.

Aşa stând lucrurile pe plan local, este destul de clar că în ciuda unor cazuri de corupţie celebre, cum e de pildă, cel al seriilor concomitente ale dosarului Moraviţa, în care sunt anchetaţi vameşi şi poliţişti de frontieră, perspectiva confiscări unor averi dobândite ilicit este una iluzorie.

Pe de altă parte, raportând această situaţie la cea naţională, nu este de mirare că la nivel naţional, conform evidenţei de pe portalul ANI, sunt doar cinci dosare în care s-au dat hotărâri definitive şi irevocabile de confiscare a averii dobândite ilicit, niciuna neavând vreo legătură cu Timişul. Hotărârile definitive sunt şi ele, în parte, obţinute în cazuri flagrante, cum e cel al permiselor de la Argeş, iar în cazuri în care este vorba de sume relativ mici, adică sume de genul câtorva zeci de mii de euro, nu o dată, pe parcursul acestor zece ani sau chiar mai mult, cât durează procedurile în instanţă, Statul poate cheltui mai mult cu expertize, salarii de judecători, onorarii pentru avocaţi desemnaţi din oficiu şi aşa mai departe.

„Şi cadrul legal este încă grevat de numeroase inadvertenţe. Potrivit legii, declaraţiile de avere nu sunt actualizate, ci se depun pentru anul fiscal încheiat. Or, în aceste condiţii, este clar că se vor invoca mereu diferenţe între declaraţia de avere şi bunurile posedate de persoana în cauză. Bunurile nu se vor potrivi cu veniturile, şi, pe de altă parte, confirmarea unei decizii de confiscare a averii este un proces extrem de îndelungat şi laborios. Pot trece ani până când un dosar trece de faza de Comisie de Cercetare a Averilor, ajunge în instanţă, apoi la faza de recurs şi aşa mai departe. Probabil şi de aceea sunt atât de puţine decizii definitive şi irevocabile de confiscare a averii”, ne-a declarat Georgiana Iorgulescu, director executiv al Centrului pentru Resurse Juridice.

 

Erori antologice

Rămâne de văzut dacă aceste litigii între ANI şi Comisia locală de Cercetare a Averilor vor continua, se vor înmulţi sau dacă se va ajunge la un numitor comun.

Nu se poate spune însă nici că reclamantul, adică ANI, a avut o conduită ireproşabilă în toate aceste procese. Un proces de la Curtea de Apel Timişoara, prin care se judeca cu un agent vamal timişean, s-a terminat brusc acum doi ani, din cauza neplăţii de către ANI a unei taxe de timbru în valoare de… patru lei şi a unui timbru judiciar de 0,3 lei. Procesul, derulat la Curtea de Apel, era legat de un raport al ANI prin care se constata că un agent vamal care făcea parte din “Lotul Moraviţa 1” ar fi dobândit bunuri şi valori ce nu pot fi justificate. La solicitarea ANI, Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a efectuat o anchetă ale cărei concluzii au fost diferite de cele ale anchetei inspectorilor de integritate, Comisia stabilind că vameşul şi-a dobândit averea în mod licit. ANI nu a renunţat şi a atacat la Curtea de Apel decizia Comisiei de Cercetare a Averilor, solicitând anularea documentului. După aproape un an de judecată, magistraţii de la Curtea de Apel Timişoara au emis o sentinţă prin care cererea ANI a fost respinsă. Motivul este consemnat ca atare pe portalul instanţelor, just.ro: “Instanţa anulează ca netimbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ANI”. Aceasta după ce instanţa a somat ANI să plătească taxa de timbru şi a aşteptat trei luni ca această instituţie să plătească 4,3 lei.

Într-o decizie „mobilizatoare”, instanţa stabilea că „interesul reclamantei ANI rezultă din raportul de evaluare a averii pârâtului a cărui întocmire cade în mod necontestat în competenţa sa. Or, clasarea dispusă de Comisie contrazice concluziile raportului iar petenta are tot interesul să susţină legalitatea propriului act”, inclusiv prin plata taxei de timbru. De altfel, nu doar pe acest segment procedurile judiciare legate de „Lotul Moraviţa” au o evoluţie cel puţin ciudată. Sunt trei cazuri în care ANI a descoperit venituri nejustificate la poliţişti de frontieră sau agenţi vamali din „Lotul Moraviţa”, şi în niciunul nu s-a ajuns la o decizie definitivă şi irevocabilă de confiscare a averii, unii dintre vameşii sau poliţiştii de frontieră respectivi având câştig de cauză la cel mai înalt nivel – respectiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

 

O nouă formă de muncă patriotică

Comisiile de Cercetare a Averilor de pe lângă Curţile de Apel din ţară au funcţionat continuu în perioada 1996-2007,  iar în 2011 s-a decis reînfiinţarea lor.

Cert este că, în 2011, s-a plecat de la o premisă ciudată. Astfel, această activitate de control al averilor, care presupune o răspundere destul de mare şi o documentare amplă, a fost transformată în “muncă patriotică” pentru judecători, care nu primesc niciun leu pentru această activitate.

Or, este evident că, atâta vreme cât este o muncă suplimentară neremunerată, nimeni nu se poate aştepta la rezultate extraordinare. Această greşeală repetă una din trecut când, din 2005 până în 2007, membrii acestei comisii nu au mai primit niciun leu pentru prestaţia lor, din cauza schimbării legislaţiei. Atunci, peste 90% dintre cazurile instrumentate de Comisia timişoreană, până în momentul în care şi-a încetat activitatea, în 2007, s-au finalizat cu ordonanţe de clasare.

Astfel, în Timiş a funcţionat aproape un deceniu această structură, care avea rolul de a cerceta cazurile în care se suspecta că anumiţi funcţionari publici şi-ar fi dobândit averea prin metode ilicite. Comisia putea sesiza Parchetul, în cazul în care constata infracţiuni de domeniul penalului, se putea ajunge la trimiteri în judecată şi chiar la confiscarea averilor. În extrem de puţine cazuri s-a întâmplat însă acest lucru.

 

Articol scris de

Jurnalist Timpolis, bogdan.piticariu@timpolis.ro